Inainte cu ceva timp spunea oricui si oricand cat de fericita era langa tine. Era dispusa sa treaca peste orice si oricine, peste cuvinte si fapte , peste rautati si invidii pentru ca stia ca tu esti langa ea, orice ar fi. Traia un vis, realitatea ii era straina. Erau unele persoane care intrau in camera ei [Inima] , stateau ...dar mai tarziu ...cand cunosteau fiecare coltisor al ei, plecau ...La fel ai facut si tu! Cu toate ca spuneai ca nu o vei face niciodata! Ai batut la usa camerei. Ea , timida la inceput, a deschis incet usa. Probabil stia ce va urma. Dupa ce ai patruns in camera, ai decorato cum ai stiut tu : cu sentimente sincere, cu iubire si tandrete, cu pasiune si culori vii. Vazand toate astea, camera era a ta ! In fiecare dimineatza usa se deschidea larg , stiind ca tu vii, iar seara statea linistita stiind ca a doua zi vei reveni. Acelasi loc! Si asa au trecut zilele, lunile...De fiecare data mai frumoasa...mai luminoasa...mai calduroasa. Dar...cum nimic nu...
Am fost indragostita de scris de cand ma stiu. Aveam jurnale, dosare, caiete pline cu mesaje, intamplari, povestiri. In ultimul timp pasiunea a ramas, dar timpul sau organizarea proasta a timpului nu mi-a mai permis sa astern pe hartie trairile mele. Dupa un timp de pauza, am revenit. Am revenit pentru ca prin scris traiesc. Prin scris ma inalt. Prin scris prind viata si culoare. Va invit sa porniti cu mine in aceasta calatorie... de azi si pentru Totdeauna.