Unde ai disparut? De ce mi-ai luat tocurile si-ai plecat? M-ai lasat intr-o balta de moloz. Singura si descaltata. N-ai pic de rusine. Ai luat feminitatea si nici macar o alta incaltaminte n-ai lasat in urma ta... Te urasc! Te urasc ca nu ai avut curajul sa fii barabat... N-ai avut curajul sa dai cartile pe fata. Ai furat si ai plecat. Basma curata. Nimeni nu te cauta, nimeni nu te-ntreaba...hmm... de ti-ar si pasa. Ai uitat de mult sa mai privesti in urma ta. Priveste-ma! Acum ma aflu aici. Plina de glod si murdarii. Fara pantofi. Soarele e intre nori. Stau inaintea cerului si ma rog sa ploua. Vreau picaturi mari care sa-mi acopere disperarea. Vreau sa ma spele. Vreau sa curga siroaiele de mizerie. Vreau sa ies din molozul acesta curata. Ca lacrima. Fara trecut. Fara viitor.Fara pantofi. Voi inepe sa cutreer strazi. Imi voi cauta alta incaltaminte. As merge chilometri, desculta, in cautarea pantofilor... Poate nu tocuri, ar...
Am fost indragostita de scris de cand ma stiu. Aveam jurnale, dosare, caiete pline cu mesaje, intamplari, povestiri. In ultimul timp pasiunea a ramas, dar timpul sau organizarea proasta a timpului nu mi-a mai permis sa astern pe hartie trairile mele. Dupa un timp de pauza, am revenit. Am revenit pentru ca prin scris traiesc. Prin scris ma inalt. Prin scris prind viata si culoare. Va invit sa porniti cu mine in aceasta calatorie... de azi si pentru Totdeauna.