Sunt singură. Lipsită de putere. Și nu mă refer la aia fizică, ci puterea sufletească. Mă simt încă învinsă de trecut. Acel moment care mi-a schimbat sufletul, care mi-a înnegrit cărările către viitor, care și-a pus amprenta pe tot timpul care a trecut. 4 ani și încă continuă să-mi bântuie existența. Nu e vorba de vreo iubire, nu e vorba de vreo relație din trecut, e vorba doar de acel moment când am rămas mută, privind în gol, când am fost distrusă de un gest, fără drept la replică. Îmi amintesc șiroaiele de lacrimi vărsate zile întregi, de oamenii care i-am pierdut din cauza dorinței de a mă îndepărta de tot, de zilele în care mă chinuiam să-mi reamintesc de vechia ”eu”. Memoria m-a lăsat, și nu la figurat. Nu pot să-mi revin din acel puternic șoc. M-a do...
Am fost indragostita de scris de cand ma stiu. Aveam jurnale, dosare, caiete pline cu mesaje, intamplari, povestiri. In ultimul timp pasiunea a ramas, dar timpul sau organizarea proasta a timpului nu mi-a mai permis sa astern pe hartie trairile mele. Dupa un timp de pauza, am revenit. Am revenit pentru ca prin scris traiesc. Prin scris ma inalt. Prin scris prind viata si culoare. Va invit sa porniti cu mine in aceasta calatorie... de azi si pentru Totdeauna.