miercuri, 27 iulie 2011

Te iubesc,mama!


Cand vine vorba de parinti , cuvintele sunt de prisos...
Nu stiu cu ce ar trebui sa incep : sa iti multumesc ca mi`ai dat viata sau sa iti spun ca te iubesc ?!
Stiu ca poate , cateodata , te-am suparat , insa nu a fost cu intentie
Stiu ca nu te-am ascultat mereu insa tu mai iertat mereu ...
Stiu ca poate , cateodata , nu am fost fiica care ti-ai dorit-o , poate ca am fost prea rebela sau prea cuminte , insa sunt aici pentru a te iubi neconditionat pentru ca numai tu mi-ai stiut necazurile si fericirile , numai tu m-ai ferit de tot ce e mai rau si mi-ai oferit tot ce e mai bun.
Mi-ai oferit trup din trupul tau , ore din viata ta si cel mai important lucru este ca mi-ai oferit dragostea ta neconditionata. Poate ca multi ar vrea sa fie in locul meu acum , insa nu te-as schimba pentru nimic in lume . Doar tu poti sa stii cat de greu mi`a fost in unele momente , dar mai sustinut,mai incurajat si mai invatat sa merg mai departe... Stii ca numai impreuna putem trece peste toate. Stii ca nu as putea trai departe de tine deoarece tu esti cea care ma alimenteaza in fiecare zi cu energie. Esti centrul universului meu si fara tine nimic nu ar mai avea rost si nu imi ramane decat sa iti multumesc pentru ceea ce esti si pentru ceea ce faci pentru mine .

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversa...