De multe ori ma trezesc ca vorbesc cu tine. Uneori esti trist, fara motive, sau din motive banale, niciodata unul destul de serios. Sau cateodata prea serioase. Te nemultumesc o gramada de lucruri, dar nici nu vrei sa faci ceva sa corectezi asta. Ai asteptari mari de la oameni pe care tu ii iubesti, si ai face orice pentru ei, si asta doar pentru ca tu stii sa oferi. Te ascult mereu... In ultimul timp ai avut de suportat multe... Ai fost pus in situatii dureroase. Mai intai, un om iti arata ca nu e ceea ce pare, ca nimic din tot ce face nu e legat de tine.Ca vorbeste printre altele, si cu tine... Vede ca a gresit, cauta scuze si impacare, la un moment dat accepti scuzele, ierti, si dupa maxim o zi, te lovesti de aceleasi bariere. Un om care doar vorbeste si nu face absolut nimic din ceea ce te lasa sa crezi. Treci peste. Esti puternic. Ierti, sperand ca de data asta, o sa vada ce are langa el, si o sa se schimbe...Dupa astea, afli, in miez de noapte, ca un inger a urcat la ceruri. Lacrimi, durere, gol. O familie trista, un suflet stins, o casa goala. Asta a mai ramas dupa o viata de lupta. O femeie puternica s-a stins. Un om care te-a invatat ce inseana sa fii puternic, a cedat. A stat langa tine din primele ore de viata. Te-a crescut ca pe propriul sau copil. Te-a educat, te-a iubit, te-a ingrijit, ca tu, sa nu duci lipsa de nimic. Suflete, mai poti indura atatea? Si cand ma gandesc prin cate altele ai mai trecut, te invidiez. Cate poti sa mai duci?! Cati ti-au fost aproape in clipele astea? Poti sa ii numeri pe degetele de la o mana, suflete. Si totusi tu ai aratat inca o data, ca esti puternic. Tii in tine tot, nu lasi durerea sa acopere acel mic zambet care il afisezi tuturor, pentru ca tu spui :daca ei au probleme mai mari ca ale tale, de ce sa le mai spui si tu prin ce treci..
Preferi sa scrii, in felul asta te descarci, in felul asta poti sa scapi de mastile pe care incerci sa le pui in fiecare dimineata cand te trezesti...Suflete, n-ai minte ...
.png)
.jpg)
