Nu mai stia nimic de el ... Cateodata il zarea pe aceea strada... vechea strada.. Pe chipul lui se citeam uneori teama...sau dorinta..Dorinta de a`i vorbi ... de a`i spune ce simte ... sau nu! Ea ... Incerca mai mereu sa il inlocuiasca...Dar nu a reusit! Nimeni nu era la fel... Trecuse ceva timp...iar el devenea din ce in ce mai absent ...dar nu si din minte... ...si asa treceau zilele ..una.. doua... trei ...trecuse luna... una ...doua... trei..trecuse saptamana... DAR ACUM STOP! De la o banala conversatie..pe mess...pana la o revedere nu au fost decat 15 minute... pana cand a ajuns , iar , la ea ! Pe chipul ei puteai sa`i citesti fericirea! iar in ochii lui vedeai speranta... speranta ca totul o sa redevina la normal ... Era, evadarea ei veşnică. Mai frumos, mai puternic şi mai sincer ca niciodată. Ii parea rau pentru tot ce se petrecuse ... si`i spunea ca nu o va mai lasa niciodata...ca nu poate fara ea ... [p.s.:Sa fi fost adev...
Am fost indragostita de scris de cand ma stiu. Aveam jurnale, dosare, caiete pline cu mesaje, intamplari, povestiri. In ultimul timp pasiunea a ramas, dar timpul sau organizarea proasta a timpului nu mi-a mai permis sa astern pe hartie trairile mele. Dupa un timp de pauza, am revenit. Am revenit pentru ca prin scris traiesc. Prin scris ma inalt. Prin scris prind viata si culoare. Va invit sa porniti cu mine in aceasta calatorie... de azi si pentru Totdeauna.