Pana aici!

A luat tot si a plecat ... Am pierdut. Am riscat, am pus in joc totul, dar am pierdut. Nu am pierdut din vina mea. Nu am pierdut pentru ca nu am luptat sau am facut vreo greseala imensa. Am pierdut pentru ca distanta a fost mai puternica decat acele luni petrecute impreuna.  Dar poate ca nu am pierdut. Nu aveam sa pierd pe cineva care stiam de la inceput ca nu va fi al meu... Inca nu stiu daca ma doare, daca imi e dor, nu imi stiu sentimentele. O stare de liniste, fara lacrimi, fara suspine, fara... nimic. Nepasare?! Indiferenta?! Nu imi dau seama cum sunt acum. Nu recunosc aceasta stare. Prea calma, preocupata tot timpul cu ceva. Fara timp de a ma gandi la ce a fost, si totusi, ma trezesc vorbind de el uneori. Nu imi recunosc starile... Si asa trece ziua. Nu a trecut mult. Inca nu imi dau seama ce se petrece. Daca la inceput nu stiam de ce ne-am apropiat unul de altul in cel mai scurt timp posibil,si cum de a fost totul atat de frumos, acum sunt si mai confuza. Nu mai inteleg nimic. Nu imi dau seama de ce s-au intamplat toate. Poate ca sa imi dau seama ca nu trebuie sa am incredere in cateva cuvinte pe care le poate spune oricui..Mi-a spus "tu nu esti puternica"dar inca nu stie ce se ascunde in spatele unui suflet neajutorat. Au fost multe incercari care m-au facut mai puternica decat credeam ca pot sa fiu. Am trecut intotdeauna peste obstacole care m-au pus in genunchi si m-au apasat atat de tare incat nu credeam ca ma voi ridica vreodata. Acum stiu ce sunt, stiu ce pot si nu ma pot multumi cu orice. Asa e! Vreau din ce in ce mai mult, vreau mai multe decat poate sa-mi ofere un om.
Dar acum sunt confuza. Renunt la gandul de a mai fi vreodata "noi" ...Nu pentru ca nu mi-e drag, ci pentru ca nu pot lupta pentru doi, contra distantei ..Am obosit sa fiu tare, sa arat ca nu-mi pasa, sa fiu fericita si iubita. Am obosit ca prezenta lui prin cateva vorbe spuse pe skype sau facebook sa imi greuneze pasii si sa imi risipeasca visele. Renunt pentru ca promisiunile lui, ale noaste, nu au insemnat nimic, nu au inlocuit fericirea, sau distanta. Am obosit sa astept la nesfarsit sa imi spuna "te vreau inapoi, nu vreau fara tine" ...Stiu ca merit mai mult decat sa fiu o persoana de care cineva are nevoie, cateva momente pe zi...