A luat tot si a plecat ... Am pierdut. Am riscat, am pus in joc totul, dar am pierdut. Nu am pierdut din vina mea. Nu am pierdut pentru ca nu am luptat sau am facut vreo greseala imensa. Am pierdut pentru ca distanta a fost mai puternica decat acele luni petrecute impreuna. Dar poate ca nu am pierdut. Nu aveam sa pierd pe cineva care stiam de la inceput ca nu va fi al meu... Inca nu stiu daca ma doare, daca imi e dor, nu imi stiu sentimentele. O stare de liniste, fara lacrimi, fara suspine, fara... nimic. Nepasare?! Indiferenta?! Nu imi dau seama cum sunt acum. Nu recunosc aceasta stare. Prea calma, preocupata tot timpul cu ceva. Fara timp de a ma gandi la ce a fost, si totusi, ma trezesc vorbind de el uneori. Nu imi recunosc starile... Si asa trece ziua. Nu a trecut mult. Inca nu imi dau seama ce se petrece. Daca la inceput nu stiam de ce ne-am apropiat unul de altul in cel mai scurt timp posibil,si cum de a fost totul atat de frumos, acum sunt si mai confuza. Nu mai inteleg nimi...
Am fost indragostita de scris de cand ma stiu. Aveam jurnale, dosare, caiete pline cu mesaje, intamplari, povestiri. In ultimul timp pasiunea a ramas, dar timpul sau organizarea proasta a timpului nu mi-a mai permis sa astern pe hartie trairile mele. Dupa un timp de pauza, am revenit. Am revenit pentru ca prin scris traiesc. Prin scris ma inalt. Prin scris prind viata si culoare. Va invit sa porniti cu mine in aceasta calatorie... de azi si pentru Totdeauna.