Treceți la conținutul principal

Pana aici!

A luat tot si a plecat ... Am pierdut. Am riscat, am pus in joc totul, dar am pierdut. Nu am pierdut din vina mea. Nu am pierdut pentru ca nu am luptat sau am facut vreo greseala imensa. Am pierdut pentru ca distanta a fost mai puternica decat acele luni petrecute impreuna.  Dar poate ca nu am pierdut. Nu aveam sa pierd pe cineva care stiam de la inceput ca nu va fi al meu... Inca nu stiu daca ma doare, daca imi e dor, nu imi stiu sentimentele. O stare de liniste, fara lacrimi, fara suspine, fara... nimic. Nepasare?! Indiferenta?! Nu imi dau seama cum sunt acum. Nu recunosc aceasta stare. Prea calma, preocupata tot timpul cu ceva. Fara timp de a ma gandi la ce a fost, si totusi, ma trezesc vorbind de el uneori. Nu imi recunosc starile... Si asa trece ziua. Nu a trecut mult. Inca nu imi dau seama ce se petrece. Daca la inceput nu stiam de ce ne-am apropiat unul de altul in cel mai scurt timp posibil,si cum de a fost totul atat de frumos, acum sunt si mai confuza. Nu mai inteleg nimic. Nu imi dau seama de ce s-au intamplat toate. Poate ca sa imi dau seama ca nu trebuie sa am incredere in cateva cuvinte pe care le poate spune oricui..Mi-a spus "tu nu esti puternica"dar inca nu stie ce se ascunde in spatele unui suflet neajutorat. Au fost multe incercari care m-au facut mai puternica decat credeam ca pot sa fiu. Am trecut intotdeauna peste obstacole care m-au pus in genunchi si m-au apasat atat de tare incat nu credeam ca ma voi ridica vreodata. Acum stiu ce sunt, stiu ce pot si nu ma pot multumi cu orice. Asa e! Vreau din ce in ce mai mult, vreau mai multe decat poate sa-mi ofere un om.
Dar acum sunt confuza. Renunt la gandul de a mai fi vreodata "noi" ...Nu pentru ca nu mi-e drag, ci pentru ca nu pot lupta pentru doi, contra distantei ..Am obosit sa fiu tare, sa arat ca nu-mi pasa, sa fiu fericita si iubita. Am obosit ca prezenta lui prin cateva vorbe spuse pe skype sau facebook sa imi greuneze pasii si sa imi risipeasca visele. Renunt pentru ca promisiunile lui, ale noaste, nu au insemnat nimic, nu au inlocuit fericirea, sau distanta. Am obosit sa astept la nesfarsit sa imi spuna "te vreau inapoi, nu vreau fara tine" ...Stiu ca merit mai mult decat sa fiu o persoana de care cineva are nevoie, cateva momente pe zi...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Aici. Acum. Si pentru totdeauna.

Acum cativa ani, notam intr-un jurnal: " mi-as dori sa merg intr-un loc necununoscut, sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu locurile, sa fiu doar eu si cu mine". Erau cateva cuvinte aruncate pe foaie, fara a le da prea mare importanta.  Primesc un telefon intr-o dimineata, ca nici nu apucasem sa fac ochi, si o voce imi spune: n-ai vrea sa te muti la Cluj(...)?! Si eu eram ceva gen: " Visez sau inca dorm?"," Ce Cluj, care Cluj?" si inchei conversatia "Ma gandesc si o sa te anunt"... Vorbesc cu prietenul meu si ii spun intentia mea: "Plec la Cluj!" raspunsul lui fiind: "Ok, faci cum crezi, eu sunt alaturi de tine"{....}  Deci zis si facut. Fara a sti despre Cluj, ce o sa fac, cum o sa fie, am zis DA.  Am zis da unei noi provocari in viata mea.  Am zis da unei schimbari radicale.  Am zis da renuntand la ceea ce era deja concret. Am zis da schimbarii cu toate ca nu stiam ce presupune aceasta schimbare. Si uite-ma!  ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

N-ai minte!

De multe ori ma trezesc ca vorbesc cu  tine. Uneori esti trist, fara motive, sau din motive banale, niciodata unul destul de serios. Sau cateodata prea serioase. Te nemultumesc o gramada de lucruri, dar nici nu vrei sa faci ceva sa corectezi asta. Ai asteptari mari de la oameni pe care tu ii iubesti, si ai face orice pentru ei, si asta doar pentru ca tu stii sa oferi. Te ascult mereu... In ultimul timp ai avut de suportat multe... Ai fost pus in situatii dureroase. Mai intai, un om iti arata ca nu e ceea ce pare, ca nimic din tot ce face nu e legat de tine.Ca vorbeste printre altele, si cu tine... Vede ca a gresit, cauta scuze si impacare, la un moment dat accepti scuzele, ierti, si dupa maxim o zi, te lovesti de aceleasi bariere. Un om care doar vorbeste si nu face absolut nimic din ceea ce te lasa sa crezi. Treci peste. Esti puternic. Ierti, sperand ca de data asta, o sa vada ce are langa el, si o sa se schimbe...Dupa astea, afli, in miez de noapte, ca un inger a urcat la ceru...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversatii civilizate, sa ajutam, intr-un cuvant sa fim "respectuosi". Stiam sa ne jucam, sa acceptam pareri si sa ne exteriorizam. Poate chiar sa fim empatici. Nu aveam frici (doar de orele de matematica), nu cunosteam critici si nu eram egoristi.                  Schimbarea mediului de viata, orasele mai mari, oameni adunati din diferite locuri, anturajele, cred eu ca, ne-au condus spre "abandonare". Am uitat sa ne cizelam cand suntem nervosi, am uitat sa ne pastram calmul in cele mai tensionate momente, am uitat sa gandim problemele la rece. Am uitat sa avem incredere, am uitat sa fim deschisi dar am invatat insa, sa fim suspiciosi. Punem la indoiala vorbe, prietenii, relatii.  Stim sa aruncam cu pientre atunci cand nu ne convine ceva, stim sa tipam inainte de a auzi parerea celuilalt, stim sa ri...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe