Postare noua.

                     "Mi-ai incalzit sufletul, acum vreau picaturi reci "...

 

De azi noapte ascult o melodie pe repeat. O stiam de mai de mult, dar acum parca e cea mai potrivita melodie pentru sufletul meu. ... O noapte imbibata in lacrimi reci. Simteam cum o parte din mine era sfasiata de coltii mari si ascutiti ai trecutului. Un trecut care oricat de trecut ar fi, inca isi face simtita prezenta. Nu mai simtisem aceasta durere de mult. Parca imi era dor sa ma zvarcolesc  in pat, cu o perna in brate iar lacrimile sa curga siroaie pe obraji. Vroiam sa plang, sa urlu, sa tip, sa dispar. Vroiam sa stiu adevarul care era atat de dureros, dar stiam ca aceasta durere va fi de moment. Stiam ca iubirea adevarata se va intoarce acasa...Dar acea casa nu eram eu. Era trecutul tau care inca nu te lasa...Stiam ca e alegerea mea cu ce va urma, si am decis sa "te las sa zbori in voie, fluturasul meu". Nu imi doresc sa tin pe nimeni cu forta in viata mea, cei pe care inca ii am aproape, merita toata dragostea mea, deoarece au avut mii de motive sa plece, dar ei au ramas, au ramas fara sa pretinda explicatii pentru fazele facute, pentru felul dezordonat si imprevizibil al meu. Imi cunosc defectele, dar ma cunosc pe mine si fara defecte. Stiu cum sunt atunci cand simt cu adevarat ca sunt iubita, iar oamenii nu vad decat partea de la suprafata. Uneori  un om puternic, un om de neinvins, alteori un om slab, plin de regrete si remuscari. Azi imi cautam linistea in orice lucru pe care il faceam. Telefonul este salvarea. Un mesaj de la un prieten pe care il ignorasem in ultimul timp din cauza capriciilor mele, mi-a deschis poarta sufletului cu grija si a pus acolo linistea. Am mers intr-un loc pe care il iubeam atat de mult. Am stat pe terasa, locul meu preferat, cu copilul "sefului" cum ii spunem noi, am cobort la nivelul lui si m-am bucurat de ocazia care mi s-a dat de a mai fi copil. Ne-am jucat impreuna o ora. O ora minunata, in care nici grijile, nici oamenii, nici durerea nu erau prezente. Am baut o cafea pentru a lua energia necesara sa pasesc mai departe pe aleea vietii. O alee ingusta in care uneori mi-e frica de singuratae. Aveam multe planuri pentru astazi,pe care le-am amanat din dorinta de a ma linisti, de a-mi aduna gandurile. Dar doar un prieten adevarat te poate salva. I-am povestit dis de dimineata prietenei mele cele petrecute peste noapte, iar ea, cu un suflet cald, m-a chemat la ea. Un orasel putin mai indepartat de Iasi. Simt ca acolo, indepartata de aglomeratia si de praful infect al acestui oras, o sa ma  salveze cel putin pentru o zi. O sa plec. Nu o sa mai privesc in urma. Am luat o decizie care desi stiu ca nu este corecta, este a mea. Imi apartine in totalitate. Tinand cont ca viata mi-a mai oferit aceste episoade din care nu am invatat nimic, nu mai las acum timpul sa decida. O sa ma doara, o sa ma termine atat fizic cat si psihic, dar stiu ca e alegerea mea, iar nimeni nu o mai poate schimba acum. Am plans pentru fericirea primita, am plans pentru clipele unice, am plans pentru un trecut, trecut, am plans pentru tine, am plans pentru noi. Ma voi urca in tren, voi pleca intr-o calatorie necunoscuta. Atat in viaia mea cat si in sufletul meu ... .

"ai prins aripi si mi-ai spus

ca ma poti lua cu tine sus      

dar eu nu stiu sa zbor

locuri unde aveam aripi inca ma mai dor

si au ramas doar cicatrici in locul lor

doar cicatrici te'ntrebi ce cauti aici

locul tau e'n vazduh

tu nu, insistai ca-i la mine'n duh

dar eu nu pot sa tin prizonier

un fluture ce locuie pe cer

doar o lacrima sa mai vars si te las sa pleci

mi-ai incalzit sufletul acum vreau picaturi reci" ...