duminică, 22 decembrie 2013

Viata bate filmul



                  Momente decisive                                
                                                                               Nu mă deranjează să trăiesc în lumea  bărbatului atâta timp cât pot fi o femeie în această lume." 



Deschide televizorul. Pe primul post se discuta un scandal:                                                        -Nu ma mai suna. Sa ma lasi in pace. Daca ma iubesti vezi`ti de viata ta!
 O voce plina de revolta. Atunci parea totul perfect, in cel mai imperfect context. Ochii aceia indragostiti, vedeau relatiea cea mai frumoasa, cea mai interesanta, si cea mai seducatoare potrivire. Au ajuns la fel ca toti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii ... Era femeia cea mai iubita, cel putin asa ii spunea sufletul. Era barbatul cel mai minunat pe care il intalnise vreodata, cu tot ce insemna el, cu tot ce continea, cu tot interiorul care credea ca il stapanea., ca era al ei, numai al ei. A ajuns o femeie ranita, dezamagita,speriata de ce urmeaza sa simta...A ajuns un barbat banal, care nu poate iubi, care isi dezamageste iubita, iubind`o dupa ritualul lui de burlac, laolalta cu altele .


                                                                                                                                                                          
"Mi-e silă de noi, oamenii, care ieşim pe uşa din spate din viaţa unei persoane fără să explicăm ce, cum şi de ce."
 


Un alt post:             
Iubirea nu-i iubire dacă se schimbă când întâmpină schimbare.
 Dupa cateva incercari de a inlocui prima iubire, a aparut un om, care parea ca ii va schimba viata. Era o schimbare bine meritata.In acel moment. Un om care o facea sa rada, ii dadea atentia de care avea nevoie, era mereu pentru ea. Totul era prea frumos. Mult prea frumos. Un tip educat, un om care oricat de nervoasa ai fi fost, te`ar fi linistit. Ea vroia alt ceva defapt. Era prea linistit.
Ea o fire rebela, el un tip calm si cald. Ea vulcanica, care spunea totul chiar daca ranea, el cel care o asculta, care o linistea. A mers. Nu prea mult. Diferentele dintre ei, la un moment dat au inceput sa se simta.Nici macar o prietenie nu au mai putut salva relatia. Ca sa nu o piarda a incercat sa il dea dupa ea. Nu asta era schimbarea. Intr`un final s`a ajuns decat la... nici macar o prietenie. Simple cunostinte, care se cunosc foarte bine, pe care ii mai leaga un "buna, ce faci?"


Nici acest post nu o incanta, Schimba programele. Stinge televizorul. Il aprinde iar. Pe un program oarecare o fata isi povesteste viata.


 ...Intalnesti acea persoana care a aparut de niciunde in viata ta. Si in acel moment stii ca nu mai exista timp. Nu exista trecut, nici viitor. Exista doar prezent. Un alt fel de prezent. Un prezent rupt dintr`un vis, desprins de realitatea ta. Era un alt om langa mine, un om care imi semana prefect. Stand impreuna zi de zi, chiar si noapte de noapte, mi`am dat seama ca el este omul care ma face sa ma simt in largul meu. Eu aia geloasa, incapatanata, orgolioasa, mofturoasa. Eu dificila. Totul s`a petrecut foarte repede. Primul sarut a fost decisiv. Ne`a unit..."pentru totdeauna", poate. El omul care iti spune "eu stiu ce vrei" chiar daca tu nu stii. El acel om care e convins ca "fara tine nu`i la fel". Poate ca distanta e o piedica. O piedica mare intre noi, dupa acest timp petrecut impreuna. Poate ca ar putea interveni oricine. Sau poate aceasta distanta va spori increderea, va cladi relatia aceea la care doar am curajul sa visez. Timpul se scurge. Acum simt doar un dor.


Simte ca e povestea ei. Lacrimeaza. Ii scrie in cele din urma un mesaj. Se intinde in pat si incearca sa adoarma cu gandul ca acesta este omul cu care vrea sa`si petreaca restul vietii.








Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversa...