Ma gandesc de cateva zile sa scriu despre acele zile, traite langa un om special din viata mea, dar de fiecare data cand scriu, am atat de multe ganduri incat nu stiu cu ce sa incep. Sa incep cu distanta?! Sa incep cu el?! Sa incep cu marea?! Sau sa incep cu dragostea?! Incep insa prin a spune ca "...a fost cea mai frumoasa vacanta din alea unu pe care le-a avut... "
Dupa o noapte de calatorit, am ajuns la destinatie. Totul era minunat, dar asta datorita omului pe care il aveam langa mine. Dupa o privire in ansamblu a locului, ajunsi in camera, somnul si-a facut aparitia doborandu-ne fara a mai putea face ceva. Cand ne-am dezmeticit, soarele stralucea incalzind cu razele lui incapera. Din balcon, puteai zari, printre crengile imense ale copacilor, o parte a marii care statea linistita in asteptarea clientilor pentru a se plimba cu vaporasul. Diminetile cand luam micul dejun in acel mic balcon, cu scaunele pe post de masa si cu paharele de bautura puse strategic pe pervazul geamului de la camera, au fost diminetile la care nici macar nu aveam curajul sa visez. Vantul, prezent in fiecare zi, cu adierea lui , ne patrundea sub hainele subtiri, alungandu-ne deseori in camera...
Ma cuprindea. In bratele lui ma simteam cel mai bine. Traiam acele momente in care dragostea era stapana, chiar si micile noastre certuri, de la maruntisuri, erau perfecte acolo. Eram lipsita de griji, de neajunsuri. Eram noi doi,asa cum nu am mai fost niciodata, fara restrictii, fara bariere, fara prieteni, fara telefoane sau alte lucruri care erau aproape indispensabile pentru noi. Eram intreaga. Inca mai simt acele imbratisari din care nu vroiam sa scap niciodata si acele maini care imi alintau pielea purtandu-ma intr-o lume necunoscuta. Am trait clipe pe care nu pot sa le descriu in cuvinte. Nemaitraind asa ceva, imi era teama sa ma bucur in totalitate de acele clipe. Ma gandeam cu groaza la ziua in care va trebui sa-mi iau ramas bun de la tot, dar el era cel care imi amintea mereu ca trebuie sa ma bucur de acele momente.
Chiar daca nu mi-a spus acele cuvinte dupa care inca tanjesc, m-a facut sa le simt de fiecare data. Fiecare gest, fiecare cuvant parca erau special croite sa ma faca sa ma simt cea mai speciala femeie de pe pamant. Cuvantu "nu" parca nici nu a existat in vocabularul lui. Sau poate da. Mi-a zis "nu" atunci cand imi doream o pereche de colanti cu un mesaj nu tocami pentru mine ... "no boyfriend, no problem"... cu care-l tachinam ori de cate ori aveam ocazia. Orice i-as fi spus, sau orice i-as fi cerut pentru el parca erau simple banalitati pe care trebuia sa le duca la bun sfarsit. Zilele si noptile au trecut cu repeziciune.
Ne-am urcat in tren si ne-am intors acasa cu un bagaj de amintiri, cu momente unice , cu emotii unice...
... Si nu faci nimic. Astepti cu nerabdare urmatoarea vizita. Asta e tot! ...