Cele mai grele momente sunt acelea in care strigi dupa ajutor si nu te aude nimeni. Incerci sa te vindeci pe tine...de tine. Ai cazut in patima gandurilor negre. Ele iti tin companie si ziua si noaptea. Sunt pretutindeni. Sunt gramada si se napustesc spre linistea ta. - Si care liniste? Nu mai stii de mult ce-i aia liniste. Parca s-au intors toate impotriva. Problemele au devenit atat de imposibile incat chiar daca incerci sa ridici piciorul, sa faci un pas, cineva iti pune piedica. Te opreste sa inaintezi si vrea sa te vada in moloz. Cu ele te lupti. Zilele trecute. Azi. Se izbesc unele de altele. Altele vin si isi pun amprenta. Cat ai incerca sa le indepartezi: raman. Cel mai greu moment e seara. Te asezi in pat. Singura. Atunci ele vin spre tine. Te gasesc atat de singura si astfel iti incurajeaza singuratatea:"asa-ti trebuie","daca faceai aia","esti de nimic"...Greselile din trecut sunt atat de accentuate acum, incat nici macar realitatea nu o mai vez...
Am fost indragostita de scris de cand ma stiu. Aveam jurnale, dosare, caiete pline cu mesaje, intamplari, povestiri. In ultimul timp pasiunea a ramas, dar timpul sau organizarea proasta a timpului nu mi-a mai permis sa astern pe hartie trairile mele. Dupa un timp de pauza, am revenit. Am revenit pentru ca prin scris traiesc. Prin scris ma inalt. Prin scris prind viata si culoare. Va invit sa porniti cu mine in aceasta calatorie... de azi si pentru Totdeauna.