Treceți la conținutul principal

OTI!

Cele mai grele momente sunt acelea in care strigi dupa ajutor si nu te aude nimeni. Incerci sa te vindeci pe tine...de tine. Ai cazut in patima gandurilor negre. Ele iti tin companie si ziua si noaptea. Sunt pretutindeni. Sunt gramada si se napustesc spre linistea ta.
- Si care liniste? Nu mai stii de mult ce-i aia liniste. Parca s-au intors toate impotriva. Problemele au devenit atat de imposibile incat chiar daca incerci sa ridici piciorul, sa faci un pas, cineva iti pune piedica. Te opreste sa inaintezi si vrea sa te vada in moloz. Cu ele te lupti. Zilele trecute. Azi. Se izbesc unele de altele. Altele vin si isi pun amprenta. Cat ai incerca sa le indepartezi: raman. Cel mai greu moment e seara. Te asezi in pat. Singura. Atunci ele vin spre tine. Te gasesc atat de singura si astfel iti incurajeaza singuratatea:"asa-ti trebuie","daca faceai aia","esti de nimic"...Greselile din trecut sunt atat de accentuate acum, incat nici macar realitatea nu o mai vezi. Nu mai deosebesti binele de rau, rau acaparand tot. Tipi. Vrei sa te faci auzita. Vorbesti cu oameni pe care-i iubesti dar nici unul nu-si da seama de starea ta. Te cunosc puternica. Te cunosc zambitoare. Insa e cineva care-ti numara lacrimile reci... care le absoarbe. Cineva care iti stie toate noptile nedormite, care se lasa cuprinsa de tine facandu-te sa nu te mai simti singura. O gasesti mereu acasa. Iti cunoaste toate sentimentele. La nervi, te razbuni pe ea. Dar ce vina are?... Iti stie fiecare stare. Iti cunoaste suferinta din spatele zambetului si sta mereu cand simti nevoia sa o iei in brate. Niciodata nu te respinge sau nu te refuza. Te-ai tampit! Uneori tu ii vorbesti. Vorbesti cu ea ca si cand ti-ar oferi cel mai mare sprijin, ca si cand te-ar asculta cineva. Dar daca ma uit bine la ultimile luni, cred ca e singurul sprijin. Oamenii sunt preocupati de ale lor. Nu le pasa oricat ai striga. Oricat le-ai spune, se fac ca nu observa. Ea insa e acolo. Acolo unde ai lasat-o ultima data. Te uraste ca te vede asa sau poate ca se bucura ca se face utila. Nu ai cum sa afli...Dar o iei in brate mereu, chiar daca nu-i stii parerea. Ii multumesti ca e alaturi. Ai un Dumnezeu...si-o broasca...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Aici. Acum. Si pentru totdeauna.

Acum cativa ani, notam intr-un jurnal: " mi-as dori sa merg intr-un loc necununoscut, sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu locurile, sa fiu doar eu si cu mine". Erau cateva cuvinte aruncate pe foaie, fara a le da prea mare importanta.  Primesc un telefon intr-o dimineata, ca nici nu apucasem sa fac ochi, si o voce imi spune: n-ai vrea sa te muti la Cluj(...)?! Si eu eram ceva gen: " Visez sau inca dorm?"," Ce Cluj, care Cluj?" si inchei conversatia "Ma gandesc si o sa te anunt"... Vorbesc cu prietenul meu si ii spun intentia mea: "Plec la Cluj!" raspunsul lui fiind: "Ok, faci cum crezi, eu sunt alaturi de tine"{....}  Deci zis si facut. Fara a sti despre Cluj, ce o sa fac, cum o sa fie, am zis DA.  Am zis da unei noi provocari in viata mea.  Am zis da unei schimbari radicale.  Am zis da renuntand la ceea ce era deja concret. Am zis da schimbarii cu toate ca nu stiam ce presupune aceasta schimbare. Si uite-ma!  ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

N-ai minte!

De multe ori ma trezesc ca vorbesc cu  tine. Uneori esti trist, fara motive, sau din motive banale, niciodata unul destul de serios. Sau cateodata prea serioase. Te nemultumesc o gramada de lucruri, dar nici nu vrei sa faci ceva sa corectezi asta. Ai asteptari mari de la oameni pe care tu ii iubesti, si ai face orice pentru ei, si asta doar pentru ca tu stii sa oferi. Te ascult mereu... In ultimul timp ai avut de suportat multe... Ai fost pus in situatii dureroase. Mai intai, un om iti arata ca nu e ceea ce pare, ca nimic din tot ce face nu e legat de tine.Ca vorbeste printre altele, si cu tine... Vede ca a gresit, cauta scuze si impacare, la un moment dat accepti scuzele, ierti, si dupa maxim o zi, te lovesti de aceleasi bariere. Un om care doar vorbeste si nu face absolut nimic din ceea ce te lasa sa crezi. Treci peste. Esti puternic. Ierti, sperand ca de data asta, o sa vada ce are langa el, si o sa se schimbe...Dupa astea, afli, in miez de noapte, ca un inger a urcat la ceru...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversatii civilizate, sa ajutam, intr-un cuvant sa fim "respectuosi". Stiam sa ne jucam, sa acceptam pareri si sa ne exteriorizam. Poate chiar sa fim empatici. Nu aveam frici (doar de orele de matematica), nu cunosteam critici si nu eram egoristi.                  Schimbarea mediului de viata, orasele mai mari, oameni adunati din diferite locuri, anturajele, cred eu ca, ne-au condus spre "abandonare". Am uitat sa ne cizelam cand suntem nervosi, am uitat sa ne pastram calmul in cele mai tensionate momente, am uitat sa gandim problemele la rece. Am uitat sa avem incredere, am uitat sa fim deschisi dar am invatat insa, sa fim suspiciosi. Punem la indoiala vorbe, prietenii, relatii.  Stim sa aruncam cu pientre atunci cand nu ne convine ceva, stim sa tipam inainte de a auzi parerea celuilalt, stim sa ri...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe