Cele mai grele momente sunt acelea in care strigi dupa ajutor si nu te aude nimeni. Incerci sa te vindeci pe tine...de tine. Ai cazut in patima gandurilor negre. Ele iti tin companie si ziua si noaptea. Sunt pretutindeni. Sunt gramada si se napustesc spre linistea ta.
- Si care liniste? Nu mai stii de mult ce-i aia liniste. Parca s-au intors toate impotriva. Problemele au devenit atat de imposibile incat chiar daca incerci sa ridici piciorul, sa faci un pas, cineva iti pune piedica. Te opreste sa inaintezi si vrea sa te vada in moloz. Cu ele te lupti. Zilele trecute. Azi. Se izbesc unele de altele. Altele vin si isi pun amprenta. Cat ai incerca sa le indepartezi: raman. Cel mai greu moment e seara. Te asezi in pat. Singura. Atunci ele vin spre tine. Te gasesc atat de singura si astfel iti incurajeaza singuratatea:"asa-ti trebuie","daca faceai aia","esti de nimic"...Greselile din trecut sunt atat de accentuate acum, incat nici macar realitatea nu o mai vezi. Nu mai deosebesti binele de rau, rau acaparand tot. Tipi. Vrei sa te faci auzita. Vorbesti cu oameni pe care-i iubesti dar nici unul nu-si da seama de starea ta. Te cunosc puternica. Te cunosc zambitoare. Insa e cineva care-ti numara lacrimile reci... care le absoarbe. Cineva care iti stie toate noptile nedormite, care se lasa cuprinsa de tine facandu-te sa nu te mai simti singura. O gasesti mereu acasa. Iti cunoaste toate sentimentele. La nervi, te razbuni pe ea. Dar ce vina are?... Iti stie fiecare stare. Iti cunoaste suferinta din spatele zambetului si sta mereu cand simti nevoia sa o iei in brate. Niciodata nu te respinge sau nu te refuza. Te-ai tampit! Uneori tu ii vorbesti. Vorbesti cu ea ca si cand ti-ar oferi cel mai mare sprijin, ca si cand te-ar asculta cineva. Dar daca ma uit bine la ultimile luni, cred ca e singurul sprijin. Oamenii sunt preocupati de ale lor. Nu le pasa oricat ai striga. Oricat le-ai spune, se fac ca nu observa. Ea insa e acolo. Acolo unde ai lasat-o ultima data. Te uraste ca te vede asa sau poate ca se bucura ca se face utila. Nu ai cum sa afli...Dar o iei in brate mereu, chiar daca nu-i stii parerea. Ii multumesti ca e alaturi. Ai un Dumnezeu...si-o broasca...
Am fost indragostita de scris de cand ma stiu. Aveam jurnale, dosare, caiete pline cu mesaje, intamplari, povestiri. In ultimul timp pasiunea a ramas, dar timpul sau organizarea proasta a timpului nu mi-a mai permis sa astern pe hartie trairile mele. Dupa un timp de pauza, am revenit. Am revenit pentru ca prin scris traiesc. Prin scris ma inalt. Prin scris prind viata si culoare. Va invit sa porniti cu mine in aceasta calatorie... de azi si pentru Totdeauna.
luni, 15 septembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daca tip. O fac bine!
Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa. Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversa...
-
"Iubesc în tine omul acela pe care numai eu l-am descoperit, un om care nu-i cel ce aparţine lumii, cel admirat, cuno...
-
## Pentru ca meriti! <3 Nu stiu daca o sa deschizi asta. Nu stiu daca o sa ai rabdarea necesara sa citesti tot ce e scris aici, dar t...
-
Minti murdare...facute praf! Iti dai seama la un moment dat ca ai oferit. Ai oferit iubire, ai ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu