Treceți la conținutul principal

Fara sfarsit...!


Nu mai stia nimic de el ...
Cateodata il zarea pe aceea strada... vechea strada..
Pe chipul lui se citeam uneori teama...sau dorinta..Dorinta de a`i vorbi ... de a`i spune ce simte ... sau nu!

Ea ... Incerca mai mereu sa il inlocuiasca...Dar nu a reusit!
Nimeni nu era la fel...

 Trecuse ceva timp...iar el devenea din ce in ce mai absent ...dar nu si din minte...

...si asa treceau zilele ..una.. doua... trei ...trecuse luna... una ...doua... trei..trecuse saptamana...


DAR ACUM STOP!





De la o banala conversatie..pe mess...pana la o revedere nu au fost decat 15 minute... pana cand a ajuns , iar , la ea !

Pe chipul ei puteai sa`i citesti fericirea!

iar in ochii lui vedeai speranta... speranta ca totul o sa redevina la normal ...

Era, evadarea ei veşnică. Mai frumos, mai puternic şi mai sincer ca niciodată. Ii parea rau pentru tot ce se petrecuse ... si`i spunea ca nu o va mai lasa niciodata...ca nu poate fara ea ...

[p.s.:Sa fi fost adevarat?]



Isi aminteste de vorba unei prietene: "fată...e ceva mereu care vă aduce iar împreună. Ceva care vă leagă unul de celălalt."








scena devine din ce in ce mai interesanta ... dar cineva`mi schimba canalul
…voi reveni peste un timp la ea…
poate ii voi vedea pe amandoi impreuna
…poate ii voi citi ,din nou , pe chip fericirea…

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Aici. Acum. Si pentru totdeauna.

Acum cativa ani, notam intr-un jurnal: " mi-as dori sa merg intr-un loc necununoscut, sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu locurile, sa fiu doar eu si cu mine". Erau cateva cuvinte aruncate pe foaie, fara a le da prea mare importanta.  Primesc un telefon intr-o dimineata, ca nici nu apucasem sa fac ochi, si o voce imi spune: n-ai vrea sa te muti la Cluj(...)?! Si eu eram ceva gen: " Visez sau inca dorm?"," Ce Cluj, care Cluj?" si inchei conversatia "Ma gandesc si o sa te anunt"... Vorbesc cu prietenul meu si ii spun intentia mea: "Plec la Cluj!" raspunsul lui fiind: "Ok, faci cum crezi, eu sunt alaturi de tine"{....}  Deci zis si facut. Fara a sti despre Cluj, ce o sa fac, cum o sa fie, am zis DA.  Am zis da unei noi provocari in viata mea.  Am zis da unei schimbari radicale.  Am zis da renuntand la ceea ce era deja concret. Am zis da schimbarii cu toate ca nu stiam ce presupune aceasta schimbare. Si uite-ma!  ...

N-ai minte!

De multe ori ma trezesc ca vorbesc cu  tine. Uneori esti trist, fara motive, sau din motive banale, niciodata unul destul de serios. Sau cateodata prea serioase. Te nemultumesc o gramada de lucruri, dar nici nu vrei sa faci ceva sa corectezi asta. Ai asteptari mari de la oameni pe care tu ii iubesti, si ai face orice pentru ei, si asta doar pentru ca tu stii sa oferi. Te ascult mereu... In ultimul timp ai avut de suportat multe... Ai fost pus in situatii dureroase. Mai intai, un om iti arata ca nu e ceea ce pare, ca nimic din tot ce face nu e legat de tine.Ca vorbeste printre altele, si cu tine... Vede ca a gresit, cauta scuze si impacare, la un moment dat accepti scuzele, ierti, si dupa maxim o zi, te lovesti de aceleasi bariere. Un om care doar vorbeste si nu face absolut nimic din ceea ce te lasa sa crezi. Treci peste. Esti puternic. Ierti, sperand ca de data asta, o sa vada ce are langa el, si o sa se schimbe...Dupa astea, afli, in miez de noapte, ca un inger a urcat la ceru...

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversatii civilizate, sa ajutam, intr-un cuvant sa fim "respectuosi". Stiam sa ne jucam, sa acceptam pareri si sa ne exteriorizam. Poate chiar sa fim empatici. Nu aveam frici (doar de orele de matematica), nu cunosteam critici si nu eram egoristi.                  Schimbarea mediului de viata, orasele mai mari, oameni adunati din diferite locuri, anturajele, cred eu ca, ne-au condus spre "abandonare". Am uitat sa ne cizelam cand suntem nervosi, am uitat sa ne pastram calmul in cele mai tensionate momente, am uitat sa gandim problemele la rece. Am uitat sa avem incredere, am uitat sa fim deschisi dar am invatat insa, sa fim suspiciosi. Punem la indoiala vorbe, prietenii, relatii.  Stim sa aruncam cu pientre atunci cand nu ne convine ceva, stim sa tipam inainte de a auzi parerea celuilalt, stim sa ri...