Nu mai stia nimic de el ...
Cateodata il zarea pe aceea strada... vechea strada..
Pe chipul lui se citeam uneori teama...sau dorinta..Dorinta de a`i vorbi ... de a`i spune ce simte ... sau nu!
Ea ... Incerca mai mereu sa il inlocuiasca...Dar nu a reusit!
Nimeni nu era la fel...
Trecuse ceva timp...iar el devenea din ce in ce mai absent ...dar nu si din minte...
...si asa treceau zilele ..una.. doua... trei ...trecuse luna... una ...doua... trei..trecuse saptamana...
DAR ACUM STOP!
De la o banala conversatie..pe mess...pana la o revedere nu au fost decat 15 minute... pana cand a ajuns , iar , la ea !
Pe chipul ei puteai sa`i citesti fericirea!
iar in ochii lui vedeai speranta... speranta ca totul o sa redevina la normal ...
Era, evadarea ei veşnică. Mai frumos, mai puternic şi mai sincer ca niciodată. Ii parea rau pentru tot ce se petrecuse ... si`i spunea ca nu o va mai lasa niciodata...ca nu poate fara ea ...
[p.s.:Sa fi fost adevarat?]
Isi aminteste de vorba unei prietene: "fată...e ceva mereu care vă aduce iar împreună. Ceva care vă leagă unul de celălalt."
scena devine din ce in ce mai interesanta ... dar cineva`mi schimba canalul
…voi reveni peste un timp la ea…
poate ii voi vedea pe amandoi impreuna
…poate ii voi citi ,din nou , pe chip fericirea…
Comentarii
Trimiteți un comentariu