Treceți la conținutul principal

Fara pantofi.

Unde ai disparut? 
De ce mi-ai luat tocurile si-ai plecat? 
M-ai lasat intr-o balta de moloz. Singura si descaltata.
N-ai pic de rusine.
Ai luat feminitatea si nici macar o alta incaltaminte n-ai lasat in urma ta...
Te urasc!
Te urasc ca nu ai avut curajul sa fii barabat... N-ai avut curajul sa dai cartile pe fata.
Ai furat si ai plecat. 
Basma curata.
Nimeni nu te cauta, nimeni nu te-ntreaba...hmm... de ti-ar si pasa.
Ai uitat de mult sa mai privesti in urma ta.
Priveste-ma!
Acum ma aflu aici. Plina de glod si murdarii. Fara pantofi. 
Soarele e intre nori. Stau inaintea cerului si ma rog sa ploua. Vreau picaturi mari care sa-mi acopere disperarea. Vreau sa ma spele. Vreau sa curga siroaiele de mizerie. Vreau sa ies din molozul acesta curata. Ca lacrima. 
Fara trecut. Fara viitor.Fara pantofi.
Voi inepe sa cutreer strazi. Imi voi cauta alta incaltaminte. As merge chilometri, desculta, in cautarea pantofilor...
Poate nu tocuri, ar fii prea scumpe. 
O sa ma multumesc cu o perche de tenisi. Simpli. Albi. Puri. Ar fi sport. As putea calatori mult, cunoaste multi, urca munti. As putea sa-i port si cu o fusta sau pijamale. Nu si-ar da nimeni seama ce ascund sub hanie... 
As merge pana m-as intalni cu viata.
I-as povesti trecutul. I-as povesti de tine iubindu-ma...I-as povesti de mine fericita...I-as povesti de tine asa cum te stiam, nu cum ai ajuns... Insa ..N-as intreba-o daca te-ai mutat vis-a-vis...sau daca inca mai locuiesti acolo. N-as intreba-o daca ti-ai schimbat obiceiul de a lua micul dejun in orash..sau de a citi ziarul...
N-as intreba-o de mine, ce stie de la tine...Probabil nici nu i-ai vorbit de mine... Nu m-ar interesa detalii...

As vrea sa-mi spuna doar : Unde mi-s pantofii???!
Mi-e dor sa fiu pe tocuri!


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Aici. Acum. Si pentru totdeauna.

Acum cativa ani, notam intr-un jurnal: " mi-as dori sa merg intr-un loc necununoscut, sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu locurile, sa fiu doar eu si cu mine". Erau cateva cuvinte aruncate pe foaie, fara a le da prea mare importanta.  Primesc un telefon intr-o dimineata, ca nici nu apucasem sa fac ochi, si o voce imi spune: n-ai vrea sa te muti la Cluj(...)?! Si eu eram ceva gen: " Visez sau inca dorm?"," Ce Cluj, care Cluj?" si inchei conversatia "Ma gandesc si o sa te anunt"... Vorbesc cu prietenul meu si ii spun intentia mea: "Plec la Cluj!" raspunsul lui fiind: "Ok, faci cum crezi, eu sunt alaturi de tine"{....}  Deci zis si facut. Fara a sti despre Cluj, ce o sa fac, cum o sa fie, am zis DA.  Am zis da unei noi provocari in viata mea.  Am zis da unei schimbari radicale.  Am zis da renuntand la ceea ce era deja concret. Am zis da schimbarii cu toate ca nu stiam ce presupune aceasta schimbare. Si uite-ma!  ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

N-ai minte!

De multe ori ma trezesc ca vorbesc cu  tine. Uneori esti trist, fara motive, sau din motive banale, niciodata unul destul de serios. Sau cateodata prea serioase. Te nemultumesc o gramada de lucruri, dar nici nu vrei sa faci ceva sa corectezi asta. Ai asteptari mari de la oameni pe care tu ii iubesti, si ai face orice pentru ei, si asta doar pentru ca tu stii sa oferi. Te ascult mereu... In ultimul timp ai avut de suportat multe... Ai fost pus in situatii dureroase. Mai intai, un om iti arata ca nu e ceea ce pare, ca nimic din tot ce face nu e legat de tine.Ca vorbeste printre altele, si cu tine... Vede ca a gresit, cauta scuze si impacare, la un moment dat accepti scuzele, ierti, si dupa maxim o zi, te lovesti de aceleasi bariere. Un om care doar vorbeste si nu face absolut nimic din ceea ce te lasa sa crezi. Treci peste. Esti puternic. Ierti, sperand ca de data asta, o sa vada ce are langa el, si o sa se schimbe...Dupa astea, afli, in miez de noapte, ca un inger a urcat la ceru...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversatii civilizate, sa ajutam, intr-un cuvant sa fim "respectuosi". Stiam sa ne jucam, sa acceptam pareri si sa ne exteriorizam. Poate chiar sa fim empatici. Nu aveam frici (doar de orele de matematica), nu cunosteam critici si nu eram egoristi.                  Schimbarea mediului de viata, orasele mai mari, oameni adunati din diferite locuri, anturajele, cred eu ca, ne-au condus spre "abandonare". Am uitat sa ne cizelam cand suntem nervosi, am uitat sa ne pastram calmul in cele mai tensionate momente, am uitat sa gandim problemele la rece. Am uitat sa avem incredere, am uitat sa fim deschisi dar am invatat insa, sa fim suspiciosi. Punem la indoiala vorbe, prietenii, relatii.  Stim sa aruncam cu pientre atunci cand nu ne convine ceva, stim sa tipam inainte de a auzi parerea celuilalt, stim sa ri...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe