Treceți la conținutul principal

Despre nimic

Ce ciudati suntem noi, oamenii. După fiecare eşec suntem alţii. După fiecare iubire pierdută, prieten pierdut, dupa fiecare esesc. Şi din păcate nu devenim mai buni sau mai calzi, ci mai răi şi mai nepasatori. Intr`o fractiune de secunda se naruie tot ce am cladit  pana la acel moment. Vise, sperante, ganduri, si iubirea. Iubirea era cea care ne lasa sa visam, sa ne facem planuri pentru un viitor perfect. Priveam zilele trecute in jurul meu. Intr`o mare de oameni, cautam cu privirea zambete. Chipuri perfecte, oameni tinandu`se de mana, imbratisati. Dar zambetul, fericirea? Unde sunt? In suflet?? Se spune ca fericirea se citeste in ochi, si totusi nici o privire sclipitoare sa imi atraga atentia. Am vazut multi oameni care erau prieteni foarte buni, dar acum fiecare intr`o alta gasca. Am vazt oameni care au zambit la momentul revedereii, dar dupa s`au pierdut in multime fara sa le mai vad chipul. Multi oameni tristi. De ce atat de tristi? Oare, pentru ca nu mai stiu sa iubeasca? Nu mai stiu sa viseze? Nu mai stiu sa aiba incredere in oameni? Ne e frica sa nu fim dezamagiti?

“Suntem destul de slabi pentru cât de mult am evoluat. Nu ne mai dăm timp, ne supunem unei viteze incre­dibil de mari. Uităm de suflet.”  -  Exercitii de echilibru T.Chirila 


Multe cupluri care erau atat de "sudate" acum nici nu se mai cunosc. Invidia si ura au pus stapanire pe acele magice momente. Sunt dezamagita de rautate. Ma gandeam la relatii... Ce vrea o fata de la "iubitul ei". Cum vrea ea sa fie iubitul ei? Am vazut atat de multe fete care se multumesc cu o plimbare cu masina. Care se bucura ca le scot o data pe saptamana din casa. Care ar fi in stare sa isi de`a si viata de frica de a nu fi parasite. Ma gandeam: te multumesti cu atat? Iti dai corpul doar de teama de a nu fi parasita? De a pastra pentru putine zile acea stabilitate? Unde e respectul acela pentru persoana ta? Unde e "eu mai presus de orice"? Ok. Suntem proaste. Femeile. Iubim fara sa ne dam seama . Ne punem increderea in cateva cuvinte si oferim totul. Dar la final suferim. Ei, baietii, ce fac? ! Renunta! Credeam ca te desparti de un om, dupa o relatie lunga, pentru ceva mai bun. Cauti in femei ceea ce tu nu ai avut?Nu! Dar vad multi oameni care se multumesc cu putin. Accepta sa nu paseasca mai departe si se multumesc cu acel "ceva" minuscul. Rar, vad baieti care stiu ce vor si lupta pentru ceea ce vor. Ma intreb ce asteapta ei de la o femeie? Femeie care va fi mama copiilor lor... Oare sa fie acea femeie responsabila, fara frica de nimic, care isi "baga nasul" in tot ce ii iese in cale, care asculta, intelege si asteapta cuminte acasa, pe cel care i`a fost sortit? Sau o femeie care iese tot timpul prin cluburi, cu tigara in gura cand vine de la servici, care nu are pregatita cina , macar o data pe saptamana. Acea femeie care merge in mall`uri ca sa isi cumpere  haine si el merge la servici pentru ai asigura confortul. Cred ca multi dintre baieti se multumesc cu cele din urma. Frumusetea, e mai presus decat un viitor sigur.

"Am gasit. Stiu. Secretul este sa iubesti un om pentru tot ce nu iti poate oferi. De-abia atunci nu te vei iubi pe tine in el. De-abia atunci el nu-ti va fi oglinda si vei privi cu adevarat in sufletul lui. Da, sunt neputincios, caci niciodata n-am stiut sa sparg oglinzi. Mi-a fost teama c-am sa ma omor." - Exercitii de echilibru T.Chirila

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Aici. Acum. Si pentru totdeauna.

Acum cativa ani, notam intr-un jurnal: " mi-as dori sa merg intr-un loc necununoscut, sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu locurile, sa fiu doar eu si cu mine". Erau cateva cuvinte aruncate pe foaie, fara a le da prea mare importanta.  Primesc un telefon intr-o dimineata, ca nici nu apucasem sa fac ochi, si o voce imi spune: n-ai vrea sa te muti la Cluj(...)?! Si eu eram ceva gen: " Visez sau inca dorm?"," Ce Cluj, care Cluj?" si inchei conversatia "Ma gandesc si o sa te anunt"... Vorbesc cu prietenul meu si ii spun intentia mea: "Plec la Cluj!" raspunsul lui fiind: "Ok, faci cum crezi, eu sunt alaturi de tine"{....}  Deci zis si facut. Fara a sti despre Cluj, ce o sa fac, cum o sa fie, am zis DA.  Am zis da unei noi provocari in viata mea.  Am zis da unei schimbari radicale.  Am zis da renuntand la ceea ce era deja concret. Am zis da schimbarii cu toate ca nu stiam ce presupune aceasta schimbare. Si uite-ma!  ...

N-ai minte!

De multe ori ma trezesc ca vorbesc cu  tine. Uneori esti trist, fara motive, sau din motive banale, niciodata unul destul de serios. Sau cateodata prea serioase. Te nemultumesc o gramada de lucruri, dar nici nu vrei sa faci ceva sa corectezi asta. Ai asteptari mari de la oameni pe care tu ii iubesti, si ai face orice pentru ei, si asta doar pentru ca tu stii sa oferi. Te ascult mereu... In ultimul timp ai avut de suportat multe... Ai fost pus in situatii dureroase. Mai intai, un om iti arata ca nu e ceea ce pare, ca nimic din tot ce face nu e legat de tine.Ca vorbeste printre altele, si cu tine... Vede ca a gresit, cauta scuze si impacare, la un moment dat accepti scuzele, ierti, si dupa maxim o zi, te lovesti de aceleasi bariere. Un om care doar vorbeste si nu face absolut nimic din ceea ce te lasa sa crezi. Treci peste. Esti puternic. Ierti, sperand ca de data asta, o sa vada ce are langa el, si o sa se schimbe...Dupa astea, afli, in miez de noapte, ca un inger a urcat la ceru...

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversatii civilizate, sa ajutam, intr-un cuvant sa fim "respectuosi". Stiam sa ne jucam, sa acceptam pareri si sa ne exteriorizam. Poate chiar sa fim empatici. Nu aveam frici (doar de orele de matematica), nu cunosteam critici si nu eram egoristi.                  Schimbarea mediului de viata, orasele mai mari, oameni adunati din diferite locuri, anturajele, cred eu ca, ne-au condus spre "abandonare". Am uitat sa ne cizelam cand suntem nervosi, am uitat sa ne pastram calmul in cele mai tensionate momente, am uitat sa gandim problemele la rece. Am uitat sa avem incredere, am uitat sa fim deschisi dar am invatat insa, sa fim suspiciosi. Punem la indoiala vorbe, prietenii, relatii.  Stim sa aruncam cu pientre atunci cand nu ne convine ceva, stim sa tipam inainte de a auzi parerea celuilalt, stim sa ri...