Treceți la conținutul principal

Unde esti?!

Merg pe strada si vad zeci de cupluri indragostite, mergand de mana si radiind de fericire...Ii privesc...merg mai departe. Ma intreb...oare dragostea mea unde este?!
Poate este pe o banca in parc, tinand pe alt cineva de mana...Nestiind ca dragostea lui sunt defapt eu ...
Poate este chiar langa mine.
Poate trecem zi de zi unul pe langa altul si nici nu stim ca de fapt suntem sufletele care inca isi cauta jumatatea.
Poate este un baiat din trecutul meu, dar dupa prea multe amagiri am renuntat si incercam sa ne vedem viata unul fara altul, nestiind ca intr`un final tot impreuna vom fi.
Poate nu l`am vazut niciodata. Poate umbla prin lume cautandu`ma. Poate si el se intreaba unde sunt...
Poate ca azi ne`am salutat, am ras impreuna, dar nu stim inca ca noi suntem facuti pentru a fi impreuna....
Poate tocmai priveste un film si rade...Poate nici nu se gandeste la sufletul lui pereche...
Poate ii este frica sa isi dezvaluie sentimentele si trecem unul pe langa altul , fara a da importanta unui viitor impreuna. 
Poate acum o plimba pe actuala iubita dar peste ceva timp se despart, si ne vom intalni, sau reintanli...
Poate este chiar el. Poate nu l`am vazut niciodata si poate ca nici el pe mine.
Poate amandoi asteptam acea scanteie, acea sclipire cand ne vom vedea.... Poate ca nu te voi gasi niciodata...Poate ca vei aparea intr`un moment cand nici macar nu mai sper sa apari ... Oricum eu o sa te astept...oriunde ai fi sau cu oricine ai sta acum ...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Aici. Acum. Si pentru totdeauna.

Acum cativa ani, notam intr-un jurnal: " mi-as dori sa merg intr-un loc necununoscut, sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu locurile, sa fiu doar eu si cu mine". Erau cateva cuvinte aruncate pe foaie, fara a le da prea mare importanta.  Primesc un telefon intr-o dimineata, ca nici nu apucasem sa fac ochi, si o voce imi spune: n-ai vrea sa te muti la Cluj(...)?! Si eu eram ceva gen: " Visez sau inca dorm?"," Ce Cluj, care Cluj?" si inchei conversatia "Ma gandesc si o sa te anunt"... Vorbesc cu prietenul meu si ii spun intentia mea: "Plec la Cluj!" raspunsul lui fiind: "Ok, faci cum crezi, eu sunt alaturi de tine"{....}  Deci zis si facut. Fara a sti despre Cluj, ce o sa fac, cum o sa fie, am zis DA.  Am zis da unei noi provocari in viata mea.  Am zis da unei schimbari radicale.  Am zis da renuntand la ceea ce era deja concret. Am zis da schimbarii cu toate ca nu stiam ce presupune aceasta schimbare. Si uite-ma!  ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

N-ai minte!

De multe ori ma trezesc ca vorbesc cu  tine. Uneori esti trist, fara motive, sau din motive banale, niciodata unul destul de serios. Sau cateodata prea serioase. Te nemultumesc o gramada de lucruri, dar nici nu vrei sa faci ceva sa corectezi asta. Ai asteptari mari de la oameni pe care tu ii iubesti, si ai face orice pentru ei, si asta doar pentru ca tu stii sa oferi. Te ascult mereu... In ultimul timp ai avut de suportat multe... Ai fost pus in situatii dureroase. Mai intai, un om iti arata ca nu e ceea ce pare, ca nimic din tot ce face nu e legat de tine.Ca vorbeste printre altele, si cu tine... Vede ca a gresit, cauta scuze si impacare, la un moment dat accepti scuzele, ierti, si dupa maxim o zi, te lovesti de aceleasi bariere. Un om care doar vorbeste si nu face absolut nimic din ceea ce te lasa sa crezi. Treci peste. Esti puternic. Ierti, sperand ca de data asta, o sa vada ce are langa el, si o sa se schimbe...Dupa astea, afli, in miez de noapte, ca un inger a urcat la ceru...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversatii civilizate, sa ajutam, intr-un cuvant sa fim "respectuosi". Stiam sa ne jucam, sa acceptam pareri si sa ne exteriorizam. Poate chiar sa fim empatici. Nu aveam frici (doar de orele de matematica), nu cunosteam critici si nu eram egoristi.                  Schimbarea mediului de viata, orasele mai mari, oameni adunati din diferite locuri, anturajele, cred eu ca, ne-au condus spre "abandonare". Am uitat sa ne cizelam cand suntem nervosi, am uitat sa ne pastram calmul in cele mai tensionate momente, am uitat sa gandim problemele la rece. Am uitat sa avem incredere, am uitat sa fim deschisi dar am invatat insa, sa fim suspiciosi. Punem la indoiala vorbe, prietenii, relatii.  Stim sa aruncam cu pientre atunci cand nu ne convine ceva, stim sa tipam inainte de a auzi parerea celuilalt, stim sa ri...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe