Treceți la conținutul principal

Iti bagi picioarele si ...Pleci!

 Minti murdare...facute praf! 

                    Iti dai seama la un moment dat ca ai oferit.
                Ai oferit iubire, ai oferit incredere, ai oferit respect si ai ajuns sa te oferi pe tine. Sa oferi fiecare particica a corpului, sa iti deschizi sufletul cum niciodata nu ai facut-o, sa te lasi observata in cele mai mici amanunte, in speranta ca acel cineva va avea grija de fragilitatea ta. 
                Inainte nu stiai sa oferi. Sau poate ca ofereai bucati pentru a nu fi descoperita in intregime. Iti era frica de reactia lor. Cu toate ca ti se oferea, nu daruiai. Ti se parea imposibil sa daruiesti chiar tu...Si ai lasat pe altcineva sa daruiasca in locul tau. Ai plecat cu sufletul plin de dureri, sperand ca vei invata, sa daruiesti.
               A trecut ceva timp in care doar ai primit. Ai primit zambete adevarate, sentimente sincere, vorbe dulci. Dar parca acestea nu ajungeau acolo unde le era locul. Se izbeau de zidul ridicat de tine. Parca prea puternic sa-l mai doboare cineva.
               Si totusi, la un momendat, apare altcineva. Nu-l iei in seama. Nici macar nu te gandesti la zid. Ramai dupa zid. Dar acel om, dupa ceva timp, ridica fiecare caramida a zidului facand astfel poarta de intrare spre o alta lume. Usor, usor, patrunde acolo. Acolo unde nu ai permis nimanui sa intre. Te-a descoperit.
              Daca data trecuta ti se parea neobisnuit sa daruiesti, si ai pierdut, acum ai daruit tot. Te-ai daruit bucatica cu bucatica, in cele mai bune situatii, in cele mai penibile stari, in cele mai deosebite momente. L-ai lasat sa te descopere goala. Goala de secrete, goala de amintiri, goala de ...tot. 
             Atunci, a renuntat sau poate ca doar s-a indepartat. Nu mai are nimic de descoperit. 
-Pentru ce sa mai lupte, pentru ceva ce a cunoscut in intregime??!
- Nu.
             Se joaca punand cate o caramida inapoi, pe zid, acoperind intrarea, facandu-te sa-ti regreti zilele, apoi o da jos, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, facandu-te sa crezi ca nimic nu-i iesit din comun... 
           Gandurile sunt mii. Unele care te indeamna sa renunti. Altele sa lupti in continuare. Altele care iti spun ca sunt doar ganduri, nimic real. Iar altele, ca ai imaginatia prea bogata.. Oare daca nu am avea motive, am mai avea aceste ganduri?! ... Nu mai poti face deosebirea intre ce simti si ce gandesti. Te sperii. Te ascunzi. Te obosesti cu gandurile, si fugi de realitate. Nu ti se da niciun motiv sa iti schimvi viziunea. Stie ce te doare, ce te afecteaza, de ce ai nevoie, dar nu esti atat de importanta sa iti mai arate inca o data, ca poate, le meriti. Ca ai dat tot, si indiferenta ti-a fost rasplata. 
-Sau poate ca esti tu paranoica si nu vezi. 
           Te certai cu tine ca nu stiai sa oferi....Acum ca ai oferit tot, si ai vazut ca ai avut aceeasi rasplata, ce faci...?!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Aici. Acum. Si pentru totdeauna.

Acum cativa ani, notam intr-un jurnal: " mi-as dori sa merg intr-un loc necununoscut, sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu locurile, sa fiu doar eu si cu mine". Erau cateva cuvinte aruncate pe foaie, fara a le da prea mare importanta.  Primesc un telefon intr-o dimineata, ca nici nu apucasem sa fac ochi, si o voce imi spune: n-ai vrea sa te muti la Cluj(...)?! Si eu eram ceva gen: " Visez sau inca dorm?"," Ce Cluj, care Cluj?" si inchei conversatia "Ma gandesc si o sa te anunt"... Vorbesc cu prietenul meu si ii spun intentia mea: "Plec la Cluj!" raspunsul lui fiind: "Ok, faci cum crezi, eu sunt alaturi de tine"{....}  Deci zis si facut. Fara a sti despre Cluj, ce o sa fac, cum o sa fie, am zis DA.  Am zis da unei noi provocari in viata mea.  Am zis da unei schimbari radicale.  Am zis da renuntand la ceea ce era deja concret. Am zis da schimbarii cu toate ca nu stiam ce presupune aceasta schimbare. Si uite-ma!  ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

N-ai minte!

De multe ori ma trezesc ca vorbesc cu  tine. Uneori esti trist, fara motive, sau din motive banale, niciodata unul destul de serios. Sau cateodata prea serioase. Te nemultumesc o gramada de lucruri, dar nici nu vrei sa faci ceva sa corectezi asta. Ai asteptari mari de la oameni pe care tu ii iubesti, si ai face orice pentru ei, si asta doar pentru ca tu stii sa oferi. Te ascult mereu... In ultimul timp ai avut de suportat multe... Ai fost pus in situatii dureroase. Mai intai, un om iti arata ca nu e ceea ce pare, ca nimic din tot ce face nu e legat de tine.Ca vorbeste printre altele, si cu tine... Vede ca a gresit, cauta scuze si impacare, la un moment dat accepti scuzele, ierti, si dupa maxim o zi, te lovesti de aceleasi bariere. Un om care doar vorbeste si nu face absolut nimic din ceea ce te lasa sa crezi. Treci peste. Esti puternic. Ierti, sperand ca de data asta, o sa vada ce are langa el, si o sa se schimbe...Dupa astea, afli, in miez de noapte, ca un inger a urcat la ceru...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversatii civilizate, sa ajutam, intr-un cuvant sa fim "respectuosi". Stiam sa ne jucam, sa acceptam pareri si sa ne exteriorizam. Poate chiar sa fim empatici. Nu aveam frici (doar de orele de matematica), nu cunosteam critici si nu eram egoristi.                  Schimbarea mediului de viata, orasele mai mari, oameni adunati din diferite locuri, anturajele, cred eu ca, ne-au condus spre "abandonare". Am uitat sa ne cizelam cand suntem nervosi, am uitat sa ne pastram calmul in cele mai tensionate momente, am uitat sa gandim problemele la rece. Am uitat sa avem incredere, am uitat sa fim deschisi dar am invatat insa, sa fim suspiciosi. Punem la indoiala vorbe, prietenii, relatii.  Stim sa aruncam cu pientre atunci cand nu ne convine ceva, stim sa tipam inainte de a auzi parerea celuilalt, stim sa ri...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe