Treceți la conținutul principal

De vorba cu tine, iubire!

                  "Iubesc în tine omul acela pe care numai eu l-am descoperit, un om care nu-i cel ce aparţine lumii, cel admirat, cunoscut, ci unul doar al meu, care nu se mai poate schimba, care nu poate îmbătrâni, pe care nu pot să nu-l iubesc, fiindcă îl privesc cu nişte ochi ce nu-l văd decât pe el..." Guy de Maupassant
                                           
                   Sa fii fericita din cauza lui, e cel mai frumos lucru. Sa deschizi ochi si sa gasesti mereu un mesaj, in care-ti spune "neatza iubita,te iubesc". Sa-ti spuna ca e suparat pe tine, iar dupa cateva minute sa-l vezi ca vine si te strange la piept, si in linistea momentului, sa auzi ritmul accelerat al batailor inimii lui.  Ma saruta pe frunte si-mi face ziua mai senina, dar mereu gresesc si-l supar, stiind ca ma iubeste prea mult sa ma lase singura intr-o lume atat de mare, stiind cata nevoie am de el.
           
         Este copilul de care trebuie sa am grija, sa viseze frumos,  sa-l ajut sa treaca peste ce e greu, sa fie el.Sa stie ca niciodata nu va fi singur, sa nu-i fie teama ca intr-o zi nu voi mai fi. Sa-si aminteasca mereu de mine.

          Nu ma asteptam sa fie atat de frumos, nu ma asteptam sa te schimbi si sa`ti spun ca mi-am schimbat parerea despre tine. Imi place sa te privesc, si sa vad ca si tu ma privesti.Imi place sa fug de tine, si apoi sa te vad cum vii incet si ma strangi in brate. Radiez de fericire langa tine, ma faci sa fiu fericita.Nu puteam sa-mi imaginez ca tu poti sa iubesti, sa fi vesel, sa-mi vorbesti cald si cu dragoste. 
         La inceput nu pareai a fi dulce, afisai o imagine de piatra, rece, demn de dispret si cu o fericire mai ascunsa.
             O singura zi mi-a fost de ajuns, o zi speciala. Alergam prin multimea de oameni pierduta, nu stiam ce sa fac, aveam nevoie de o imbratisare, de doua palme care sa-mi tina mainile, si de doi ochi sa ma priveasca. Ma pierdeam prin ganduri, dar de atunci, fata ta gingasa, ochii tai sclipitori si toata fiinta ta imi lumineaza fiecare zi a vietii. Esti un copil, unul alintat, ce ai nevoie de doua brate care sa te cuprinda ,ai nevoie de dragoste. 
        Acel moment a fost de ajuns sa ma faca rad toata ziua, ochi sa-mi sclipeasca, sa nu fiu cu capul pe pamant, sa fiu departe de realitate. 
              Azi  nu mai esti trist, ochii iti zambesc, lacrimi nu`ti mai curg, fata ti`e sclipitoare, prea scump. Din nou as da clipe sa te  privesc, de fiecare data cand te intorci sa ma vezi, dulce si iubitor. Uneori ma pierd si imi e frica ca nu mai ajung la tine, dar  atunci ma cuprinzi in brate si`mi spui:”Sunt aici sa nu-ti fie teama de nimic.”. Seri nedormite, pentru a te gandi la mine, pentru a-ti face griji daca ma simt bine, sa imi dai mesaje si telefoane, ca dimineata sa ma trezesc cu tine in gand. Imi place sa privesc poza ta, cand ma superi si sa-ti spun:”Tu nu esti asa, tu esti diferit, de ce te comporti asa?”. Uneori te supar destul de tare sau tu pe mine, dar  am invatat sa ne ridicam  si sa lupt pentru ca ne iubim. Am dat la o parte lumea,prietenii si ne`am construit un univers doar pentru noi.Un spatiu in care iubirea este baza. Nu avem timp de rautati , ne bucuram si de cele mai banale lucruri.
            In serile reci, cand,uneori, sunt trista nu te strig,nu vreau sa`ti faci griji ,dar tu ma simti cum te caut si alergi pana la mine,ma ajuti sa visez frumos si sa adoarm.Iti simt lipsa de cate ori sunt singura. Sunt zile cand incerc sa ma departez de tine, dar nu o pot face, pentru ca te iubesc!!!


           „E o lume in care ne iubim si tu ma stii, ma ai, ma mai vrei, iar eu, eu te privesc si nu-mi ajunge. Te simt si nu ma satur. Te am si te mai vreau.”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

si a trecut ...

Stiu ca tu te bucuri acum de iubirea lui...si am sentimentul ca te-ai bucurat de ea in timp ce ma bucuram si eu... Voiam sa-ti spun ca eu nu te urasc... in sufletul meu...chiar nutresc ceva sentimente incipiente de prietenie fata de tine... Nu te pot uri doar pentru ca tu ai ales sa iubesti acelasi barbat ca si mine... Nu te pot uri pentru ca tu il strangi acum in brate si eu nu. La inceput am incercat sa dau vina pe tine dar mi-am dat seama ca de fapt cel pe care eu il iubeam pana la capatul lumii nu ma iubea nici pana la coltul strazii...pentru ca daca m-ar fi iubit cu adevarat nu ar fi ales sa te iubeasca si pe tine ...in acelasi timp...sau imediat dupa...oricum nu mai conteaza... Mi-am dat seama ca imi semeni atat de mult...ca esti la fel de femeie ca si mine...ca avem multe in comun...inclusiv iubirea pentru el... Am realizat ca si tu esti om...ca si tu ai sentimente...ca si tu ai nevoie de atentie...de afectiune...de protectie...ca si tu ...

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversatii civilizate, sa ajutam, intr-un cuvant sa fim "respectuosi". Stiam sa ne jucam, sa acceptam pareri si sa ne exteriorizam. Poate chiar sa fim empatici. Nu aveam frici (doar de orele de matematica), nu cunosteam critici si nu eram egoristi.                  Schimbarea mediului de viata, orasele mai mari, oameni adunati din diferite locuri, anturajele, cred eu ca, ne-au condus spre "abandonare". Am uitat sa ne cizelam cand suntem nervosi, am uitat sa ne pastram calmul in cele mai tensionate momente, am uitat sa gandim problemele la rece. Am uitat sa avem incredere, am uitat sa fim deschisi dar am invatat insa, sa fim suspiciosi. Punem la indoiala vorbe, prietenii, relatii.  Stim sa aruncam cu pientre atunci cand nu ne convine ceva, stim sa tipam inainte de a auzi parerea celuilalt, stim sa ri...

Goala!

Inainte cu ceva timp spunea oricui si oricand cat de fericita era langa tine. Era dispusa sa treaca peste orice si oricine, peste cuvinte si fapte , peste rautati si invidii pentru ca stia ca tu esti langa ea, orice ar fi. Traia un vis, realitatea ii era straina. Erau unele persoane care intrau in camera ei [Inima] , stateau ...dar mai tarziu ...cand cunosteau fiecare coltisor al ei, plecau ...La fel ai facut si tu! Cu toate ca spuneai ca nu o vei face niciodata!  Ai batut la usa camerei. Ea , timida la inceput, a deschis incet usa. Probabil stia ce va urma. Dupa ce ai patruns in camera, ai decorato cum ai stiut tu : cu sentimente sincere, cu iubire si tandrete, cu pasiune si culori vii. Vazand toate astea, camera era a ta ! In fiecare dimineatza usa se deschidea larg , stiind ca tu vii, iar seara statea linistita stiind ca a doua zi vei reveni. Acelasi loc! Si asa au trecut zilele, lunile...De fiecare data mai frumoasa...mai luminoasa...mai calduroasa. Dar...cum nimic nu...