Treceți la conținutul principal

S A H !!!

     
       Am considerat ca regulile sa fie stiute de la inceputul jocului. Regulile erau egale chiar daca trecutul ar avea de pierdut sau de castigat in fata prezentului .
Jocul incepe, de data aceasta regina priveste, dar cateodata isi da cu parerea .  Este un joc aparte. Regii trebuie sa lupe, sa cucereasca regina.
- O sa am cea mai grea alegere de facut ... sopteste regina prinsa intre lumi diferite : trecut si prezent.
Prima mutare este facuta de prezent. Acesta vine cu o caldura sufleteasca aparte...Un suflet de copil, gingas, care pare, ca nu a mai fost atins,pana  atunci .

Primul SAH!!!

 Replica trecutului:
- "E doar inceputul, toti fac la inceput asa"...

Sah!!!

Regina, dintr`un colt priveste. Nu este convins de trecut, iar prezentul "suna bine"....

Urmatoarea mutare e facuta de trecut.

Acesta se joaca cu amintirile, scoate la iveala clipe,gesturi,trairi. SAH!!!

 Regina nu este impresionata. Prezentul primeste o bila alba.
 Trecutul furios, cere timp.
-Timp? pentru ce timp? Ai avut timp sa faci orice mutare, dar ai mutat gresit...Raspunde revoltata...
 Intre timp, prezentul uimeste. Face fel de fel de surprize, nu cadouri, dar gesturi care o face sa zambeasca, sa fie bucuroasa de fiecare data. Se striga: SAH!!!

 Regina, pusa pe ganduri, nu stie daca sa acorde timp sau nu trecutului. Se gandeste.Este atat de confuza, incat a ajuns sa fie irascibila cu toata lumea... Nici ea nu se mai intelege. Ar vrea sa  opreasca lupta, dar cei doi, continua jocul.
 Intre timp, trecutul a castigat timp, dar prezentul, pare sa prinda sentimente.
Jocul continua. Regina priveste atent fiecare mutare, dar nu opreste pe nimeni. Trecutul, pare sa se fi schimbat, sa caute acum sa arate sentimente,sa arate atentie maxima pentru regina. Dar  este impiedecat de  prezent care este el insasi, stie sa se faca placut, sa intre "pe sub pielea reginei".
Tipat : SAH!!!
 Regina este din nou pusa in dificultate. Se lupta intre trecut si prezent. Pana acum Prezentul are prioritate. Vom astepta cu nerabdare finalul jocului.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

si a trecut ...

Stiu ca tu te bucuri acum de iubirea lui...si am sentimentul ca te-ai bucurat de ea in timp ce ma bucuram si eu... Voiam sa-ti spun ca eu nu te urasc... in sufletul meu...chiar nutresc ceva sentimente incipiente de prietenie fata de tine... Nu te pot uri doar pentru ca tu ai ales sa iubesti acelasi barbat ca si mine... Nu te pot uri pentru ca tu il strangi acum in brate si eu nu. La inceput am incercat sa dau vina pe tine dar mi-am dat seama ca de fapt cel pe care eu il iubeam pana la capatul lumii nu ma iubea nici pana la coltul strazii...pentru ca daca m-ar fi iubit cu adevarat nu ar fi ales sa te iubeasca si pe tine ...in acelasi timp...sau imediat dupa...oricum nu mai conteaza... Mi-am dat seama ca imi semeni atat de mult...ca esti la fel de femeie ca si mine...ca avem multe in comun...inclusiv iubirea pentru el... Am realizat ca si tu esti om...ca si tu ai sentimente...ca si tu ai nevoie de atentie...de afectiune...de protectie...ca si tu ...

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversatii civilizate, sa ajutam, intr-un cuvant sa fim "respectuosi". Stiam sa ne jucam, sa acceptam pareri si sa ne exteriorizam. Poate chiar sa fim empatici. Nu aveam frici (doar de orele de matematica), nu cunosteam critici si nu eram egoristi.                  Schimbarea mediului de viata, orasele mai mari, oameni adunati din diferite locuri, anturajele, cred eu ca, ne-au condus spre "abandonare". Am uitat sa ne cizelam cand suntem nervosi, am uitat sa ne pastram calmul in cele mai tensionate momente, am uitat sa gandim problemele la rece. Am uitat sa avem incredere, am uitat sa fim deschisi dar am invatat insa, sa fim suspiciosi. Punem la indoiala vorbe, prietenii, relatii.  Stim sa aruncam cu pientre atunci cand nu ne convine ceva, stim sa tipam inainte de a auzi parerea celuilalt, stim sa ri...

Goala!

Inainte cu ceva timp spunea oricui si oricand cat de fericita era langa tine. Era dispusa sa treaca peste orice si oricine, peste cuvinte si fapte , peste rautati si invidii pentru ca stia ca tu esti langa ea, orice ar fi. Traia un vis, realitatea ii era straina. Erau unele persoane care intrau in camera ei [Inima] , stateau ...dar mai tarziu ...cand cunosteau fiecare coltisor al ei, plecau ...La fel ai facut si tu! Cu toate ca spuneai ca nu o vei face niciodata!  Ai batut la usa camerei. Ea , timida la inceput, a deschis incet usa. Probabil stia ce va urma. Dupa ce ai patruns in camera, ai decorato cum ai stiut tu : cu sentimente sincere, cu iubire si tandrete, cu pasiune si culori vii. Vazand toate astea, camera era a ta ! In fiecare dimineatza usa se deschidea larg , stiind ca tu vii, iar seara statea linistita stiind ca a doua zi vei reveni. Acelasi loc! Si asa au trecut zilele, lunile...De fiecare data mai frumoasa...mai luminoasa...mai calduroasa. Dar...cum nimic nu...