Treceți la conținutul principal

S A H !!!

     
       Am considerat ca regulile sa fie stiute de la inceputul jocului. Regulile erau egale chiar daca trecutul ar avea de pierdut sau de castigat in fata prezentului .
Jocul incepe, de data aceasta regina priveste, dar cateodata isi da cu parerea .  Este un joc aparte. Regii trebuie sa lupe, sa cucereasca regina.
- O sa am cea mai grea alegere de facut ... sopteste regina prinsa intre lumi diferite : trecut si prezent.
Prima mutare este facuta de prezent. Acesta vine cu o caldura sufleteasca aparte...Un suflet de copil, gingas, care pare, ca nu a mai fost atins,pana  atunci .

Primul SAH!!!

 Replica trecutului:
- "E doar inceputul, toti fac la inceput asa"...

Sah!!!

Regina, dintr`un colt priveste. Nu este convins de trecut, iar prezentul "suna bine"....

Urmatoarea mutare e facuta de trecut.

Acesta se joaca cu amintirile, scoate la iveala clipe,gesturi,trairi. SAH!!!

 Regina nu este impresionata. Prezentul primeste o bila alba.
 Trecutul furios, cere timp.
-Timp? pentru ce timp? Ai avut timp sa faci orice mutare, dar ai mutat gresit...Raspunde revoltata...
 Intre timp, prezentul uimeste. Face fel de fel de surprize, nu cadouri, dar gesturi care o face sa zambeasca, sa fie bucuroasa de fiecare data. Se striga: SAH!!!

 Regina, pusa pe ganduri, nu stie daca sa acorde timp sau nu trecutului. Se gandeste.Este atat de confuza, incat a ajuns sa fie irascibila cu toata lumea... Nici ea nu se mai intelege. Ar vrea sa  opreasca lupta, dar cei doi, continua jocul.
 Intre timp, trecutul a castigat timp, dar prezentul, pare sa prinda sentimente.
Jocul continua. Regina priveste atent fiecare mutare, dar nu opreste pe nimeni. Trecutul, pare sa se fi schimbat, sa caute acum sa arate sentimente,sa arate atentie maxima pentru regina. Dar  este impiedecat de  prezent care este el insasi, stie sa se faca placut, sa intre "pe sub pielea reginei".
Tipat : SAH!!!
 Regina este din nou pusa in dificultate. Se lupta intre trecut si prezent. Pana acum Prezentul are prioritate. Vom astepta cu nerabdare finalul jocului.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Aici. Acum. Si pentru totdeauna.

Acum cativa ani, notam intr-un jurnal: " mi-as dori sa merg intr-un loc necununoscut, sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu locurile, sa fiu doar eu si cu mine". Erau cateva cuvinte aruncate pe foaie, fara a le da prea mare importanta.  Primesc un telefon intr-o dimineata, ca nici nu apucasem sa fac ochi, si o voce imi spune: n-ai vrea sa te muti la Cluj(...)?! Si eu eram ceva gen: " Visez sau inca dorm?"," Ce Cluj, care Cluj?" si inchei conversatia "Ma gandesc si o sa te anunt"... Vorbesc cu prietenul meu si ii spun intentia mea: "Plec la Cluj!" raspunsul lui fiind: "Ok, faci cum crezi, eu sunt alaturi de tine"{....}  Deci zis si facut. Fara a sti despre Cluj, ce o sa fac, cum o sa fie, am zis DA.  Am zis da unei noi provocari in viata mea.  Am zis da unei schimbari radicale.  Am zis da renuntand la ceea ce era deja concret. Am zis da schimbarii cu toate ca nu stiam ce presupune aceasta schimbare. Si uite-ma!  ...

N-ai minte!

De multe ori ma trezesc ca vorbesc cu  tine. Uneori esti trist, fara motive, sau din motive banale, niciodata unul destul de serios. Sau cateodata prea serioase. Te nemultumesc o gramada de lucruri, dar nici nu vrei sa faci ceva sa corectezi asta. Ai asteptari mari de la oameni pe care tu ii iubesti, si ai face orice pentru ei, si asta doar pentru ca tu stii sa oferi. Te ascult mereu... In ultimul timp ai avut de suportat multe... Ai fost pus in situatii dureroase. Mai intai, un om iti arata ca nu e ceea ce pare, ca nimic din tot ce face nu e legat de tine.Ca vorbeste printre altele, si cu tine... Vede ca a gresit, cauta scuze si impacare, la un moment dat accepti scuzele, ierti, si dupa maxim o zi, te lovesti de aceleasi bariere. Un om care doar vorbeste si nu face absolut nimic din ceea ce te lasa sa crezi. Treci peste. Esti puternic. Ierti, sperand ca de data asta, o sa vada ce are langa el, si o sa se schimbe...Dupa astea, afli, in miez de noapte, ca un inger a urcat la ceru...

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversatii civilizate, sa ajutam, intr-un cuvant sa fim "respectuosi". Stiam sa ne jucam, sa acceptam pareri si sa ne exteriorizam. Poate chiar sa fim empatici. Nu aveam frici (doar de orele de matematica), nu cunosteam critici si nu eram egoristi.                  Schimbarea mediului de viata, orasele mai mari, oameni adunati din diferite locuri, anturajele, cred eu ca, ne-au condus spre "abandonare". Am uitat sa ne cizelam cand suntem nervosi, am uitat sa ne pastram calmul in cele mai tensionate momente, am uitat sa gandim problemele la rece. Am uitat sa avem incredere, am uitat sa fim deschisi dar am invatat insa, sa fim suspiciosi. Punem la indoiala vorbe, prietenii, relatii.  Stim sa aruncam cu pientre atunci cand nu ne convine ceva, stim sa tipam inainte de a auzi parerea celuilalt, stim sa ri...