Zdruncinare.

O casa mare. Liniste. Si un peisaj prafuit. Cu o laveta sterg o urma de praf. 

Zaresc mai multe scari . Pasesc usor, cu grija, Intru in casa. Praful a acoperit totul. Mi`am dat seama ca trebuie sa ajut, trebuie sa fac ceva pentru a face putina ordine. Nu imi place dezordinea, cu toate ca nu sunt ordonata deloc, dar acolo am simtit ca trebuie sa fac ceva. Mai multe etaje. Am urcat pana sus, un coltisor ascuns,mi`a captat atentia. Am deschis putin usa si  acolo am dat de o priveliste minunata. Doi oameni citesc. Fara praf, fara dezordine.Parca intrasem in alt univers. Nimic nu semanase cu ce vazusem pana atunci.  Bat usor  in usa . Si mi se raspunde:

-Intra, copila mamii!

Inca de la primul pas facut am simtit toata dragostea parintilor. Mi`am amintit pe loc de toata copilaria mea. Am pasit pe taramul jocurilor, pe taramul fara griji, fara probleme, unde doar fericirea si zambetele colorau privelisea.Am ajuns la casa bunicilor, doar ca ei nu ma  m`ai asteptau ca de fiecare data... Mi`am imbratisat parintii. Le`am multumit de toata ordinea pe care au pastrat`o si pentru tot sprijinul pe care mi l`au oferit sa ajung acolo, sus. Dar cu lacrimi in ochi, mi`au soptit ... :

-... "Du`te copilo, ai multe de aranjat. Decoreaza`ti casa. Noi vom fi mereu aici, te vom privi cum cresti".

Nu am vrut sa plec.Imi doream sa mai stau in acel paradis. Dar priveam in ochii lor si parca imi spuneau "pleaca"... Cu lacrimi in ochi, privindu-i am pasit spre usa. Ies, dar usa se inchide rapid, cand am incercat sa o redeschid era blocata. Mi`am luat inima in dinti si am mers mai departe. Stiam ca daca o sa cobor, voi da de acel praf  dar mi`am pregatit  toate  materialele de care aveam nevoie ,sa fac ordine. Am coborat un etaj. Am dat de multa indiferenta, de vorbe urate , de respingeri, de neintelegeri si certuri. Imi pun castile in urechi si incep sa sterg. Soarele zambind, mi`a facut cu mana, semn ca totul o sa fie bine. Am asezat pe o masa flori, si mi`am dat seama ca eram in camera prieteniei. Mi`am vazut fostii prieteni, mi`am vazut o parte a vietii mele.Eram fericita cu ei dar daca timpul trecuse se asezase praful.Acum am pregatit camera pentru prieteni noi, pentru vise noi, pentru o viata noua. Pasesc usor, in urma mea lasand razele soarelui care imi tineau companie. Merg spre primul etaj . Trecutul unei povesti de iubire . Teama si panica m`au cuprins. Nu eram pregatita sa dau ochii cu el. Am respirat dezamăgire . M-am intoxicat cu atâtea amintiri și am deschis fereastra . Aerul rece mi-a răcit inima . Mai mult de atât ce pot face ?Cu măturică și un făraș încerc să uit trecutul și să merg înainte . 

Mă duc până la coș : privesc fărașul . Atât de plin , atât de incomod , atât de murdar .Sufletul meu este casa vieții mele . Unde am ascuns atâtea lucruri? Câte amintiri încap în sufletul unei femei ? Multe , mult prea multe . 

Acum trebuie să învăț . Să șterg , să uit tot ce nu-mi mai trebuie . Să dau la o parte lucrurile dureroase , să păstrez clipele frumoase și să iubesc oamenii ce-mi minunează prezentul .
Gata . Restul la gunoi . Ridic capacul . Răstorn fărașul . 
Încă mai simt povara amintirilor . Am nevoie de timp . Și iubire . Plec. Las camera curata, dar incui usa.  Mai am ceva de facut. Am sters amintiri, am trecut pe la prieteni si parinti, mi`am vazut copilaria. Un hol mare, cu o lumina puternica imi capteaza atentia. Merg spre capatul holului care pare ca nu mai are sfarsit. Privesc spre viitor. In drumul meu spre capatul holului, zaresc o usa. O usa pictata intr`un mod aparte . Nu pot sa trec fara sa vad cine se ascunde acolo. Deshid usa si privesc spre geam, nimeni. Privesc pe rand in fiecare colt, nimeni. Pasesc usor, usa se inchide. Era atat de cald, atat de luminos, atat de bine. Incep sa deschid dulapul si gasesc o poza a doi oameni indragostiti. Zambesc, iar o voce se aude:

- Bine ai venit acasa, iubito! 

Il caut cu privirea. Dar nu zaresc pe nimeni. Imi placea, nu era ura , invidie, reproșuri , dezamăgire. Era un suflet curat, erau  amintiri frumoase , limpezi , clipe magice , clipe unice . Am scos la iveală amintirile minunate , speciale . Vorbesc despre amintirile ce te fac să zâmbești în zilele ploioase , în zilele grele , în zilele în care totul iese pe dos . Am scos la iveală momente ce-mi încălzesc sufletul . Am ales sa raman aici, in asteptarea celui care mi`a zis "iubito". Il asteptam pentru ca imi scrisese pe un bilet ... "sunt acasa, asteapta`ma pana in octombrie" ... Am lasat usa deschisa la acea camera si statea in prag, priveam spre viitor. Dar eram impreuna cu prezentul ... Inchid ochii si adorm.Oboseala isi spusese cuvantul.