Treceți la conținutul principal

" aventura " de-un semestru


- Suflete, de ce te-ai indragostit atat de repere?Stiai ca o sa plece dupa un semestru??? Ai fost mult prea naiva.
-Poate ca am fost naiva... dar a fost singurul care intr-o singura noapte a reusit sa topeasca gheata care s-a fo
rmat  in timpul unui an...
-Spune-mi sufelete, cum a reusit? Ce a facut?
-A aparut de nicaieri. Zambetul lui, ochii atat de sinceri ...de parca ne cunosteam de-o viata...Povestindu-mi pe o canapea, un trecut, parca rupt din al meu....
-Si te-ai lasat pacalit de cateva cuvinte pe care oricine le putea spune pentru a cuceri o fata noua??? Nu imi vine sa cred cat de credul ai putut fi. Si inca esti. E doar un alt barbat care a intrat in sufletul tau,si apoi va iesi fara sa ii pese de ce lasa in urma.
-Stiu ca va pleca. Am stiut de la inceput, dar asta nu m-a impiedicat sa am sentimente pentru el ... Va pleca...cu tot cu sufletul meu, cu tot cu momentele de neuitat... dar va ramane mereu in amintirile mele,ca barbatul care desi a vazut ca in sufletul meu a ramas doar o incapere daramata,s-a hotarat sa inceapa sa o reconstruiasca, fara sa ii pese ca s-ar putea prabusi peste el in orice moment.Fara teama..
-Si? Acum va pleca la mii de kilometrii. Cum crezi ca va reusi sa termine ce are de reparat?
-A reparat tot, dinainte sa isi dea seama ce a facut ...
-Si cum te vei simti fara el? Cand il stii acolo?
- El e acolo,dar imaginea noastra, sarutandu-ne pe patul acela de camin...va fi mereu cu mine, facandu-mi corpul sa vibreze doar la cel mai mic gand catre iubirea care s-a nascut in mine in aceea noapte.
-Si ce vei face?
- Voi sta aici,cuminte asteptandu-l. Ne-am promis ca nu ne vom uita. Si sunt sigura ca asa va fi.
-Cum poti fi asa sigura ca nu a mintit?
-Daca l-ai fi vazut..Ii mirosea respiratia a whiskey ,dar ochii,ochii ii erau mai lucizi poate si decat ai mei. Iar buzele,buzele lui,spuneau adevarul... Avea buze de barbat indragostit. Iar eu,sunt cea de care e indragostit.
-Daca ai sa il uiti tu?
-Nu as avea cum sa ii uit figura,cand cu vocea joasa,mi-a spus ca intr-o destainuire,cu accentul lui perfect ... ca ma iubeste ...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Aici. Acum. Si pentru totdeauna.

Acum cativa ani, notam intr-un jurnal: " mi-as dori sa merg intr-un loc necununoscut, sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu locurile, sa fiu doar eu si cu mine". Erau cateva cuvinte aruncate pe foaie, fara a le da prea mare importanta.  Primesc un telefon intr-o dimineata, ca nici nu apucasem sa fac ochi, si o voce imi spune: n-ai vrea sa te muti la Cluj(...)?! Si eu eram ceva gen: " Visez sau inca dorm?"," Ce Cluj, care Cluj?" si inchei conversatia "Ma gandesc si o sa te anunt"... Vorbesc cu prietenul meu si ii spun intentia mea: "Plec la Cluj!" raspunsul lui fiind: "Ok, faci cum crezi, eu sunt alaturi de tine"{....}  Deci zis si facut. Fara a sti despre Cluj, ce o sa fac, cum o sa fie, am zis DA.  Am zis da unei noi provocari in viata mea.  Am zis da unei schimbari radicale.  Am zis da renuntand la ceea ce era deja concret. Am zis da schimbarii cu toate ca nu stiam ce presupune aceasta schimbare. Si uite-ma!  ...

N-ai minte!

De multe ori ma trezesc ca vorbesc cu  tine. Uneori esti trist, fara motive, sau din motive banale, niciodata unul destul de serios. Sau cateodata prea serioase. Te nemultumesc o gramada de lucruri, dar nici nu vrei sa faci ceva sa corectezi asta. Ai asteptari mari de la oameni pe care tu ii iubesti, si ai face orice pentru ei, si asta doar pentru ca tu stii sa oferi. Te ascult mereu... In ultimul timp ai avut de suportat multe... Ai fost pus in situatii dureroase. Mai intai, un om iti arata ca nu e ceea ce pare, ca nimic din tot ce face nu e legat de tine.Ca vorbeste printre altele, si cu tine... Vede ca a gresit, cauta scuze si impacare, la un moment dat accepti scuzele, ierti, si dupa maxim o zi, te lovesti de aceleasi bariere. Un om care doar vorbeste si nu face absolut nimic din ceea ce te lasa sa crezi. Treci peste. Esti puternic. Ierti, sperand ca de data asta, o sa vada ce are langa el, si o sa se schimbe...Dupa astea, afli, in miez de noapte, ca un inger a urcat la ceru...

Daca tip. O fac bine!

Ne tragem din familii care, din fericire, ne-au crescut cu cei sapte ani de-acasa.  Atunci am invatat sa salutam, sa purtam conversatii civilizate, sa ajutam, intr-un cuvant sa fim "respectuosi". Stiam sa ne jucam, sa acceptam pareri si sa ne exteriorizam. Poate chiar sa fim empatici. Nu aveam frici (doar de orele de matematica), nu cunosteam critici si nu eram egoristi.                  Schimbarea mediului de viata, orasele mai mari, oameni adunati din diferite locuri, anturajele, cred eu ca, ne-au condus spre "abandonare". Am uitat sa ne cizelam cand suntem nervosi, am uitat sa ne pastram calmul in cele mai tensionate momente, am uitat sa gandim problemele la rece. Am uitat sa avem incredere, am uitat sa fim deschisi dar am invatat insa, sa fim suspiciosi. Punem la indoiala vorbe, prietenii, relatii.  Stim sa aruncam cu pientre atunci cand nu ne convine ceva, stim sa tipam inainte de a auzi parerea celuilalt, stim sa ri...