Dupa ce am terminat de invatat si scris totul pentru maine(care deja e azi), fara sa am somn, m-am gandit sa scriu si aici.Astazi eram in tramvai. Putin aglomerat, incercam sa privesc fetele oamenilor. Fiecare preocupat cu ceva. La un moment dat, doamna din fata mea incepe sa discute cu mine. O femeie mai in varsta, cu o fata usor palida, un ten imbatranit si o pereche de ochelari care ii acopereau ochii. S-a bagat in vorba, iar eu politicoasa, i-am raspuns femeii. Unii au atata nevoie de a comnunica, doar ca nu ii asculta nimeni. Cand nimeni nu e acolo sa te asculte, incerci la un strain...
Sunt o persoana fericita. Chiar daca am putini prieteni, chiar daca ii am pe cei dragi departe, sunt fericita. Ma trezesc dimineata cu o pofta mare de viata. Am inceput sa iubesc viata. O agitatie continua, nimic programat, tot timpul pe drumuri... Iar daca acum iti spun ca sunt acasa, intreaba-ma si peste 5 minute, s-ar putea deja sa fiu in parc! ... Ma uit in oglinda si zambesc, a mai trecut o zi si usor, usor pasesc spre maturitate. Nu imi doresc asta. Vreau inca sa mai copilaresc. Vreau sa ma mai izbesc de ziduri, sa plang neincetat ca si cum totul s-ar fi daramat si apoi sa gasesc o umbra care va fi drumul spre implinirea viselor. Dar acum iubesc.
Iubesc dimineatile cand sunt trezita de alarma telefonului. O melodie lenta, care parca iti spune "asculta-ma, nu ma inchide".
Iubesc mesajele care le citesc dupa ce deschid ochii, care-mi coloreaza ziua.
Iubesc, sa aprind laptopul, un lucru care-l fac, automat, in fiecare dimineata. Astept sa se deschisa, nerabdatoare, sa citesc acel mesaj lasat de el.
Iubesc sa pierd timpul aiurea, stiind ca am multe de facut, dar de multe ce sunt, gasesc o alta metoda, o melodie, un joc, care-mi ocupa acel timp. Ma las mereu pe ultima suta de metri, sub presiunea timpului, parca am spor mai mult.
Iubesc sa ma plimb, sa nu stau in casa, cred ca daca ar trebui sa stau zile in fata laptopului, as putea fi dusa la Socola, dar nu ca asistenta, ci ca pacienta.
Iubesc sa fiu independenta. Ma plictisesc repede de oameni, de spatii, de locuri. Imi place intotdeauna sa ies in locuri unde nu am hoinarit. Sa cunosc oameni noi, sa intalnesc obiceiuri si situatii diverse.
Iubesc mancarea de la mama. Sarmana, un pachet atat de mare, de parca toate fetele din camera ar fi ale ei. Si tata. Un om minunat. El vrea ca eu sa mananc tot, odata, sa nu "mor de foame". Minunatii mei parinti.Ii iubesc.
Iubesc fiinta care pentru mine e un inger. Persoana care e acolo, tot timpul, sa ma asculte, sa ma inteleaga, fara sa-mi dea sfaturi, fara sa ma certe. Cred ca sora mea e cel mai frumos om pe care l-a randuit Dumezeu. O fiinta atat de pura, calda, iubitoare. Nu ai sa o vezi vreodata facand rau. Iubirea fata de ea e neconditionata.
Iubesc si oamenii care ma invidiaza. Acele fete care sunt geloase pe mine ca, asa zisul prieten al lor, vorbesc cu mine. Dar cu ce sunt vinovata eu?! Nu am nicio treaba cu niciunul dintre ei. Am prieteni. Cativa, si acei am sa ii pastrez. Dar doar ca prieteni. Nimic mai mult.Iubesc si certurile. Iubesc sa caut nod in papura cand totul este bine, parca prea bine, enervandu-i la culme pe cei care imi suporta toanele.
Iubesc soarele. Imi da pofta de viata, ma face sa ma trezesc zambind mereu cand alarma este inlocuita de el. Iubesc luna!
Iubesc si ploaia. Ador acele picaturi reci, care stropesc pielea abia data cu fond de ten...
Ma opresc aici, cu ce iubesc! Restul nu sunt omise sau mai neimportante, doar ca va trebui sa le afli....
Iubesc. Dar inainte sa te iubesc pe tine, ma iubesc pe mine!
Superb !
RăspundețiȘtergere