O cauta. O cauta neincetat in sute de femei. Zi de zi, in femei care ii trec prin fata ochilor ademenindu-i privirea. In femei care trec prin patul lui, dar dimineata se trezesc singure. In femei care-l cauta neincetat, dar sunt tratate cu indiferenta. O cauta in femeia care ii este alaturi zi de zi. Insa nimic, si nimeni, nu-i poate lua locul. Nu a incetat nicicand sa o caute. Isi doreste cel putin odata sa-i mai auda vocea. Isi doreste sa o mai stranga inca o data in brate. Isi doreste sa strigie atat de tare incat o lume sa auda cat o iubeste. Isi doreste sa nu fi facut acea greseala, care l-a costat o despartire. Lacrimi, razbunare, ciuda. Acum, pareri de rau. Ar fi in stare sa ii termine bateria in fiecare zi, sunand-o in disperare, rugandu-se sa-i mai raspunda o data. Ar fi in stare sa hoinareasca prin oras toata ziua, de dragul de a o mai vedea zambind, plimbandu-se prin acele locuri unde, odata, erau impreuna. Ar fi in stare sa o desparta de actualul ei iubit. Sa ajunga la starea de inconstienta, sa o ia pe ascuns, si sa o duca intr-un loc stiut numai de ei. Ii pare rau. Ii trimite numeroase mesaje, cand se trezeste, sa citeasca acel "buna dimineata", ii spune zilnic ce face, cu cine este, ca si cand i-ar mai lega ceva. Insa nu primeste niciun raspuns. Nici nu stie daca numarul este la ea, daca citeste acele mesaje...sau daca,acea cartela e pusa in vreun telefon, aruncat pe niciunde. In fiecare seara, cand aproape sa adoarma, ii spune "noapte buna", stie cat de mult inseamna pentru ea aceste mesaje, si nu vrea ca ei sa-i lipseasca. Cu toate ca nu si-au mai vorbit de mult, ea refuzand sa-i raspunda, sau faptul ca este cu alt cineva, nu il impiedica sa ii mai arate odata, si inca odata, cat de mult isi doreste sa o aiba. Sa o recucereasca. Si-ar dori ca atunci, cand a renuntat la ea, sa fi gandit ca acum, sa ii arate in fiecare zi cat de speciala e. O vede pe strada zambind. Si se intristeaza ca acel zambet nu este din cauza lui. Alteori o vede trista si ingandurata. Isi pune sute de intrebari, cu ce-ar putea sa ii creeze o astfel de stare. O stie dificila. Greu de inteles. Dar ia cunoscut sufletul. Ia cunoscut limpezimea ochilor atunci cand stia ca ce spune este adevarat. Ia cunoscut acea parte, care indiferent de cat rau i-ai face, nu ti-ar intoarce niciodata spatele la greu. Ia cunoscut dorinta de a cunoaste fara a pune intrebari. Ii placea atat de mult sa afle, dar ca cel care povesteste sa nu se simta la interogatoriu. A cunoscut-o pe ea. Simpla, nemachiata si fara bani. Ea care bea acel ceai cu 2 pliculete de zahar dar si cu un pliculet de miere de albina. Nu-i placea sa fie judecata. De aceea incerca sa o asculte doar, sa ii rspecte dorintele, sa faca in asa fel incat planurile ei sa fie duse la bun sfarsit. Si cu toate astea...inca o cauta...o cauta acum...in tine...femeia de langa el.
Acum cativa ani, notam intr-un jurnal: " mi-as dori sa merg intr-un loc necununoscut, sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu locurile, sa fiu doar eu si cu mine". Erau cateva cuvinte aruncate pe foaie, fara a le da prea mare importanta. Primesc un telefon intr-o dimineata, ca nici nu apucasem sa fac ochi, si o voce imi spune: n-ai vrea sa te muti la Cluj(...)?! Si eu eram ceva gen: " Visez sau inca dorm?"," Ce Cluj, care Cluj?" si inchei conversatia "Ma gandesc si o sa te anunt"... Vorbesc cu prietenul meu si ii spun intentia mea: "Plec la Cluj!" raspunsul lui fiind: "Ok, faci cum crezi, eu sunt alaturi de tine"{....} Deci zis si facut. Fara a sti despre Cluj, ce o sa fac, cum o sa fie, am zis DA. Am zis da unei noi provocari in viata mea. Am zis da unei schimbari radicale. Am zis da renuntand la ceea ce era deja concret. Am zis da schimbarii cu toate ca nu stiam ce presupune aceasta schimbare. Si uite-ma! ...

Comentarii
Trimiteți un comentariu