## Pentru ca meriti! <3
Nu stiu daca o sa deschizi asta. Nu stiu daca o sa ai rabdarea necesara sa citesti tot ce e scris aici, dar totusi, poate la un moment dat, din curiozitate sau pur si simplu din intamplare, acum sau peste ani, o sa iti faci timp pentru a citi ... Nu gasesc si nici nu exista cuvinte pentru a te descrie. Iti spun "genial". Asta esti tu... Un "patan" genial .. Te-am ascultat cu cateva luni in urma.(8,cam asa) Un baiat sincer, imi povestea o fosta iubire. Cuvintele tale pareau alese dintre cele mai speciale din tot universul. Ochii tai mici, cu o privire fixa, conturul buzelor si vibratiile sunetelor, atat de sincere, patrunzatoare, m-au facut sa stau acolo, neclintita si sa te ascult. Am patruns dincolo de aparente, dincolo de aspectul fizic si dincolo de o parere care mi-o conturasem usor. Apoi a urmat sarutul. Pierduta intr-o lume aparte, am facut acest gest, fara a ma gandi la consecintele viitoare, fara a mai pune in balanta trecutul si viitorul. Involuntar. Eram acolo, traiam. Simteam. Atata pasiune, atat devotament, atata suflet intr-un sarut, n-am mai intalnit niciodata. Niciodata atat de sincer, atat de placut, atat de pasional. "Mi-ai pus capac", cum se zice. Au fost zile in care mi-am dorit sa intru in intimitatea ta, sa ajung acolo unde, poate nimeni nu a mai ajuns. M-am indragostit de tine nebuneste, am vazut in tine omul acela puternic, grijuliu, neinfricat, care stie sa tina capul sus indiferent de ce probleme ar avea. Omul pasnic, pozitiv, si cu un calm aparte. Omul care vorbeste, simte, traieste. Nu te-am vazut niciodata nervos, niciodata iesindu-ti din fire. Si aveai motive, sute. Mereu constant, mereu bland, mereu "cu capul pe umeri". Mi-ai suportat toate mofturile, toate reactiile mele iesite din comun. Mi-ai suportat gelozia si momentele acelea cand tipam ca disperata si rupeam ce aveam in cale. Mi-ai suportat sutele de dati cand iti tineam morala, din nimicuri. M-ai suportat cand, ca un copil razgaiat vorbeam in nestire despre orice, ascultandu-ma, fara a-mi cere socoteala, fara a ma judeca. Mi-ai ascultat fiecare of in parte si mi-ai facut toate zilele mai pline de viata, de optimism si de fericire. Sunt constienta ca ti-am facut viata "amara", ca din cauza micilor, sau marilor mele mofturi, tu ai renuntat la multe, doar sa ma stii linistita, mereu cautand sa ma impaci, chiar daca erai vinovat sau nu... Acele cuvinte prin care tu-mi spunei ca "fac asta pentru tine" m-au facut sa inteleg, poate acum, mai mult ca niciodata, ca totusi, timpul petrecut impreuna, fie el putin, fie el mult, ne-a apropiat, ne-a unit, facandu-ne sa ne dorim intregul. Ma simt incompleta fara tine. Fara viata, fara viitor. Cred ca ai trecut prin toate incercarile posibile. Atatea ori in care incercai din rasputeri sa imi explici ce e bine si ce nu, mii de ori in care nu mai lasat sa renunt, sute de ori in care veneai obosit de la munca si cu toate puterile tale imi ascultai reprosurile. Mereu punandu-ma mai presus de orice. Vreau doar sa iti multumesc. Acest "iti multumesc" este prea firav pentru tot ce ai facut tu pentru mine. Sa stii ca tu insemni totul, acum, si ca sentimentele mele pentru tine sunt aceleasi ca si pentru familia mea (cred ca stii cat de mult inseamna familia pentru mine). Esti parte din mine, parte din universul meu, parte din prezent si, poate, viitor. Alegerea iti apartine si, promit, ca oricare ar fi aia, o voi respecta. Am tot respectul pentru tine si pentru cei care ti-au dat o educatie aleasa. Fara tine nu-i la fel...
Nu stiu daca o sa deschizi asta. Nu stiu daca o sa ai rabdarea necesara sa citesti tot ce e scris aici, dar totusi, poate la un moment dat, din curiozitate sau pur si simplu din intamplare, acum sau peste ani, o sa iti faci timp pentru a citi ... Nu gasesc si nici nu exista cuvinte pentru a te descrie. Iti spun "genial". Asta esti tu... Un "patan" genial .. Te-am ascultat cu cateva luni in urma.(8,cam asa) Un baiat sincer, imi povestea o fosta iubire. Cuvintele tale pareau alese dintre cele mai speciale din tot universul. Ochii tai mici, cu o privire fixa, conturul buzelor si vibratiile sunetelor, atat de sincere, patrunzatoare, m-au facut sa stau acolo, neclintita si sa te ascult. Am patruns dincolo de aparente, dincolo de aspectul fizic si dincolo de o parere care mi-o conturasem usor. Apoi a urmat sarutul. Pierduta intr-o lume aparte, am facut acest gest, fara a ma gandi la consecintele viitoare, fara a mai pune in balanta trecutul si viitorul. Involuntar. Eram acolo, traiam. Simteam. Atata pasiune, atat devotament, atata suflet intr-un sarut, n-am mai intalnit niciodata. Niciodata atat de sincer, atat de placut, atat de pasional. "Mi-ai pus capac", cum se zice. Au fost zile in care mi-am dorit sa intru in intimitatea ta, sa ajung acolo unde, poate nimeni nu a mai ajuns. M-am indragostit de tine nebuneste, am vazut in tine omul acela puternic, grijuliu, neinfricat, care stie sa tina capul sus indiferent de ce probleme ar avea. Omul pasnic, pozitiv, si cu un calm aparte. Omul care vorbeste, simte, traieste. Nu te-am vazut niciodata nervos, niciodata iesindu-ti din fire. Si aveai motive, sute. Mereu constant, mereu bland, mereu "cu capul pe umeri". Mi-ai suportat toate mofturile, toate reactiile mele iesite din comun. Mi-ai suportat gelozia si momentele acelea cand tipam ca disperata si rupeam ce aveam in cale. Mi-ai suportat sutele de dati cand iti tineam morala, din nimicuri. M-ai suportat cand, ca un copil razgaiat vorbeam in nestire despre orice, ascultandu-ma, fara a-mi cere socoteala, fara a ma judeca. Mi-ai ascultat fiecare of in parte si mi-ai facut toate zilele mai pline de viata, de optimism si de fericire. Sunt constienta ca ti-am facut viata "amara", ca din cauza micilor, sau marilor mele mofturi, tu ai renuntat la multe, doar sa ma stii linistita, mereu cautand sa ma impaci, chiar daca erai vinovat sau nu... Acele cuvinte prin care tu-mi spunei ca "fac asta pentru tine" m-au facut sa inteleg, poate acum, mai mult ca niciodata, ca totusi, timpul petrecut impreuna, fie el putin, fie el mult, ne-a apropiat, ne-a unit, facandu-ne sa ne dorim intregul. Ma simt incompleta fara tine. Fara viata, fara viitor. Cred ca ai trecut prin toate incercarile posibile. Atatea ori in care incercai din rasputeri sa imi explici ce e bine si ce nu, mii de ori in care nu mai lasat sa renunt, sute de ori in care veneai obosit de la munca si cu toate puterile tale imi ascultai reprosurile. Mereu punandu-ma mai presus de orice. Vreau doar sa iti multumesc. Acest "iti multumesc" este prea firav pentru tot ce ai facut tu pentru mine. Sa stii ca tu insemni totul, acum, si ca sentimentele mele pentru tine sunt aceleasi ca si pentru familia mea (cred ca stii cat de mult inseamna familia pentru mine). Esti parte din mine, parte din universul meu, parte din prezent si, poate, viitor. Alegerea iti apartine si, promit, ca oricare ar fi aia, o voi respecta. Am tot respectul pentru tine si pentru cei care ti-au dat o educatie aleasa. Fara tine nu-i la fel...
Comentarii
Trimiteți un comentariu