Nemuritori Pe Pamant

Acum cativa ani, notam intr-un jurnal: " mi-as dori sa merg intr-un loc necununoscut, sa nu cunosc pe nimeni, sa nu stiu locurile, sa fiu doar eu si cu mine". Erau cateva cuvinte aruncate pe foaie, fara a le da prea mare importanta.  Primesc un telefon intr-o dimineata, ca nici nu apucasem sa fac ochi, si o voce imi spune: n-ai vrea sa te muti la Cluj(...)?! Si eu eram ceva gen: " Visez sau inca dorm?"," Ce Cluj, care Cluj?" si inchei conversatia "Ma gandesc si o sa te anunt"... Vorbesc cu prietenul meu si ii spun intentia mea: "Plec la Cluj!" raspunsul lui fiind: "Ok, faci cum crezi, eu sunt alaturi de tine"{....}  Deci zis si facut. Fara a sti despre Cluj, ce o sa fac, cum o sa fie, am zis DA.  Am zis da unei noi provocari in viata mea.  Am zis da unei schimbari radicale.  Am zis da renuntand la ceea ce era deja concret. Am zis da schimbarii cu toate ca nu stiam ce presupune aceasta schimbare. Si uite-ma!  ...

Unde ai disparut?  De ce mi-ai luat tocurile si-ai plecat?  M-ai lasat intr-o balta de moloz. Singura si descaltata. N-ai pic de rusine. Ai luat feminitatea si nici macar o alta incaltaminte n-ai lasat in urma ta... Te urasc! Te urasc ca nu ai avut curajul sa fii barabat... N-ai avut curajul sa dai cartile pe fata. Ai furat si ai plecat.  Basma curata. Nimeni nu te cauta, nimeni nu te-ntreaba...hmm... de ti-ar si pasa. Ai uitat de mult sa mai privesti in urma ta. Priveste-ma! Acum ma aflu aici. Plina de glod si murdarii. Fara pantofi.  Soarele e intre nori. Stau inaintea cerului si ma rog sa ploua. Vreau picaturi mari care sa-mi acopere disperarea. Vreau sa ma spele. Vreau sa curga siroaiele de mizerie. Vreau sa ies din molozul acesta curata. Ca lacrima.  Fara trecut. Fara viitor.Fara pantofi. Voi inepe sa cutreer strazi. Imi voi cauta alta incaltaminte. As merge chilometri, desculta, in cautarea pantofilor... Poate nu tocuri, ar...

Mă înclin în fața ta femeie puternică ce ești. Chiar dacă ai uitat, îți aduc aminte că singură ai trecut peste prima despărțire, că deși te dor picioarele îți porți tocurile cu rafinament, că deși este frig afară îndrăznești să-ți iei acea rochie care-ți ajunge până la genunchi, că deși ești moartă de obosită zâmbetul tău și ochii tăi arată blândețe și iubire, că deși îți vine să înjuri de toți Sfinții tu cu blândețe găsești soluții. Îți mai aduc aminte că deși ai o varsă încă mai întorc bărbații capul după tine...iți amintesc că deși ai un iubit stabil, ceea ce contează este, înainte de toate, sufletul tău...Nu uita să-l hrănești cu fericirea fiecărei zile... Și că visul tău poate deveni realitate dacă vei crede cu adevărat în el... Ma înclin în fața ta deoarece blândețea și bunătatea te caracterizează... Deși îți vine să urli, să strigi, te încui în baie, te așezi pe gresie și plângi. Te ridici, te privești în oglindă. Tu nu ești slabă ... Îți speli fața și o iei d...

             Sunt singură.              Lipsită de putere.              Și nu mă refer la aia fizică, ci puterea sufletească.  Mă simt încă învinsă de trecut. Acel moment care mi-a schimbat sufletul, care mi-a înnegrit cărările către viitor, care și-a pus amprenta pe tot timpul care a trecut. 4 ani și încă continuă să-mi bântuie existența. Nu e vorba de vreo iubire, nu e vorba de vreo relație din trecut, e vorba doar de acel moment când am rămas mută, privind în gol, când am fost distrusă de un gest, fără drept la replică. Îmi amintesc șiroaiele de lacrimi vărsate zile întregi, de oamenii care i-am pierdut din cauza dorinței de a mă îndepărta de tot, de zilele în care mă chinuiam să-mi reamintesc de vechia ”eu”. Memoria m-a lăsat, și nu la figurat. Nu pot să-mi revin din acel puternic șoc. M-a do...

Cele mai grele momente sunt acelea in care strigi dupa ajutor si nu te aude nimeni. Incerci sa te vindeci pe tine...de tine. Ai cazut in patima gandurilor negre. Ele iti tin companie si ziua si noaptea. Sunt pretutindeni. Sunt gramada si se napustesc spre linistea ta. - Si care liniste? Nu mai stii de mult ce-i aia liniste. Parca s-au intors toate impotriva. Problemele au devenit atat de imposibile incat chiar daca incerci sa ridici piciorul, sa faci un pas, cineva iti pune piedica. Te opreste sa inaintezi si vrea sa te vada in moloz. Cu ele te lupti. Zilele trecute. Azi. Se izbesc unele de altele. Altele vin si isi pun amprenta. Cat ai incerca sa le indepartezi: raman. Cel mai greu moment e seara. Te asezi in pat. Singura. Atunci ele vin spre tine. Te gasesc atat de singura si astfel iti incurajeaza singuratatea:"asa-ti trebuie","daca faceai aia","esti de nimic"...Greselile din trecut sunt atat de accentuate acum, incat nici macar realitatea nu o mai vez...

##   Pentru ca meriti! <3 Nu stiu daca o sa deschizi asta. Nu stiu daca o sa ai rabdarea necesara sa citesti tot ce e scris aici, dar totusi, poate la un moment dat, din curiozitate sau pur si simplu din intamplare, acum sau peste ani, o sa iti faci timp pentru a citi ... Nu gasesc si nici nu exista cuvinte pentru a te descrie. Iti spun "genial". Asta esti tu... Un "patan" genial .. Te-am ascultat cu cateva luni in urma.(8,cam asa) Un baiat sincer, imi povestea o fosta iubire. Cuvintele tale pareau alese dintre cele mai speciale din tot universul. Ochii tai mici, cu o privire fixa, conturul buzelor si vibratiile sunetelor, atat de sincere, patrunzatoare, m-au facut sa stau acolo, neclintita si sa te ascult. Am patruns dincolo de aparente, dincolo de aspectul fizic si dincolo de o parere care mi-o conturasem usor. Apoi a urmat sarutul. Pierduta intr-o lume aparte, am facut acest gest, fara a ma gandi la consecintele viitoare, fara a mai pune in balanta trecutul ...